Campaniile arheologice efectuate între anii 2009–2013 şi în 2015 au avut ca scop sondarea carantinei şi a vamei austriece de la Pricske. Au fost cercetate în total patru clădiri de locuit şi două grajduri, care au fost datate în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea28. În imediata apropiere se află vârful Pricske (1544 m) unde în toamna anului 2008 a fost identificată o fortificaţie. Astăzi sunt păstrate urmele ş...anţului săpat în stâncă cu dimensiunele de aprox. 50 x 50 m (fig. 1/1). Pentru cercetarea sistemului de fortificare şi verificarea clădiriilor interioare menţionate în izvoare, în anul 2013 pe partea sudică a fortificaţiei au fost trasate două sondaje. În S I, imediat sub nivelul vegetal, a apărut aproape pe toate suprafaţa un nivel de pietre cu material arheologic între ele (fragmente ceramice şi cahle). După scoaterea nivelului vegetal a apărut o suprafaţă arsă cu multe bucăţi de cahle de teracotă. Am documentat în total 13 bucăţi de cahle de teracotă întregibilă, 28 A. Demjén, Fl. Gogâltan, Cercetări arheologice la contumaz Pricske (2009–2013), în Dobos A., Petruţ D., Berecki S., Vass L., Pánczél S.P., Molnár-Kovács Zs., Forisek P. (Szerk.), Archaeologia Transylvanica. Studia in honorem Stephani Bajusz, Cluj-Napoca-Târgu Mureş-Budapest, 2015, p. 369–377; A. Demjén, Fl. Gogâltan, Archaeological Researches in Gheorgheni (Harghita County) and its surroundings (2009–2013, 2015), în Ziridava. Studia Archaeologica, 29, 2015, p. 375–412. 61 care probabil proveneau de la dărămătura unei sobe. Având în vedere că dimensiunea sondajului nu a permis stabilirea exactă a zidului clădirii, am documentat suprafaţa şi nu am scos pietrele. Sondajul II, trasat în partea sudică a S I, a avut scopul de a stabili stratigrafia şanţului şi structura sa. După observaţiile noastre pe partea nordică, până la marginea şanţului, a existat un pământ galben-maroniu, afânat, amestecat cu stâncă sfărâmată. La marginea interioară a şanţului s-a săpat un şănţuleţ. În profilul vestic al sondajului s-a văzut groapa unei par cu urme ale lemnului în mijlocul său. Cu pământul şi stânca scoase din şanţ a fost construit spre exterior un val. În anul 2016 ne-am propus resăparea parţială a suprafeţei S I. Am retrasat astfel colţul nord-vestic al suprafeţei S I/2013 şi am prelungit linia nordică a secţiunii cu 7 m. Secţiunea această căpătând astfel dimensiunea de 7 x 2,80 m. Celălaltă secţiune, S III (7 x 5,70 m) a fost deschisă pe partea nordică a S I păstrând un martor de 0,50 m între ele. Secţiunea S IV a fost trasată pe partea vestică a S I, lăsând între ele un martor de 1,50 m. Sub nivelul actual de vegetaţie există un nivel compus dintr-un pământ cenuşiu deschis, afânat, pe alocuri amestecat cu pietre, totul fiind fragmentat de rădăcinile unor copaci. Sub nivelul de humus am identificat un pământ maroniu-roşcat, relativ compact, cu urme de arsură şi materiale arheologice (ceramică, cahle). Pe acest nivel stătea pardoseala de lemn a încăperilor descoperite. Sterilul din punct de vedere arheologic este reprezentat de un pământ maroniu-roşcat, compact, amestecat cu pietriş. În urma cercetărilor arheologice sistematice desfăşurate în anul 2016 s-a putut demonstra existenţa unei clădiri de locuit în interiorul fortificaţiei de la Pricske. În suprafeţele săpate nu am surprins ziduri din pietre legate cu mortar, ca şi în cazul carantinei. Fundaţia şi elevaţia zidurilor clădirii din interiorul fortificaţiei erau ridicate din bârne de lemn. Pentru fundaţie s-a săpat un şant cu o lăţime variabilă între 0,22–0,32 m în care au fost puse traversele pereţilor exteriori sau ale zidurilor despărţitoare. Pe baza şantului şi a urmelor de lemn păstrate putem să stabilim că dimensiunea grinzilor de traversă a fost de 0,20 x 0,25 m. Bârna din traversa aflată în partea nord-estică a clădirii a fost foarte slab conservată. În exteriorul clădirii, în partea nord-vestică şi nord-estică am surprins mai multe pietre aşezate sub sau în preajma traverselor, mai ales la colţurile exterioară a încăperilor, cu scopul de a le întări şi probabil de a avea o fundaţie plană. Pe baza şanturilor traverselor, clădirea a avut cel puţin trei încăperi (fig. 1/2). Încăperea nordică avea o dimensiune de 4,10 x 5,30 m, iar cea sudică, în care s-a păstrat pardoseala din lemn, avea o dimensiune de aprox. 3,60 x 4,90 m (partea sudică a încăperii se află sub profilul sudic al secţiunii). În partea vestică mai exista o încăpere, dar noi în secţiune am surprins doar o porţiune de 1,80 x 5,20 m. Astfel nu putem stabili dimensiunea sa exactă. Pentru stabilirea dimensiunile clădirii şi încadrarea sa cronologică mai exactă este necesară continuarea cercetărilor. Materialul arheologic descoperit în secţiunile noastre indică folosirea clădirii în primele decenii ale secolului al XVIII-lea.