Vama Pricske se află amplasată în partea nordică a oraşului Gheorgheni (aprox. 12 km distanţă de oraş), la o altitudine de 1450 m. Coordonatele GPS sunt: N: 46,482030°; E: 25,365430°. Cercetările arheologice la vama austriacă de aici au debutat în anul 2008 prin investigaţii de suprafaţă şi măsurători topografice. În 2009 au fost săpate primele două clădiri vamale: un depozit şi o locuinţă. În campania din 2010... a fost începută cercetarea a încă două clădiri vamale. În cursul săpăturilor din campania 2011 au fost deschise cinci secţiuni. Au fost resăpate S 8 şi 10 pe care nu am reuşit să le terminăm în anul trecut: S 8: 9 x 5 m, S 10: 7 x 4 m, S 11: 7 x 3,5 m, S 12: 7 x 4 m, S 15: 8,5 x 6 m (suprafaţa investigată 176,5 mp). În S 5 şi 8 (obj. 2) a fost decopertată jumătate dintr-o clădire vamală, permiţând stabilirea dimensiunilor şi a structurii sale. Clădirea a avut o lungime de 15,2 m şi o lăţime de 6,6 m. Era alcătuită din trei tracturi. Încăperea estică şi vestică au avut aceleaşi dimensiuni interioare (5,60 x 5,20 m), iar cea din mijloc a fost de 5,40 x 2,90 m. În fiecare încăpere a fost construită câte o sobă. Au fost cercetate numai fundaţiile sobelor din încăperea estică şi cea din mijloc (campania 2009), soba din încăperea vestică aflându-se sub cadranul nesăpat. Zidul de elevaţie din apropierea sobelor a fost construit din piatră, fiind mai gros deoarece susţinea hornului şi împiedica astfel incendierea clădirii. Avem puţine informaţii despre amenajarea interioară a încăperilor. În camera din mijloc a fost surprinsă o pardoseală din cărămidă, iar în încăperile vestică şi estică pardoseala din lemn. În colţul nord-estic al încăperii vestice a fost amenajată, sub nivelul de călcare contemporan (-0,97 m), un fel de groapă de provizii („pivniţă") patrulateră (1,60 x 2 m). Părţile laterale şi fundul său au fost amenajate cu scânduri orizontale iar la colţurile nord-vestice şi cele sud-vestice cu bârne verticale. Pe fundul gropii, în partea sa nordică, a fost aşezată o piatră plată cu scopul de a susţine scara pe care se cobora în „pivniţă". În S 10, 11 şi 12 au fost cercetate fundaţiile unei clădiri cu elevaţia din bârne (obj. 4). Clădirea a avut o lungime de 11,5 m şi o lăţime de 5,40 m. Probabil a avut două tracturi. În această clădire, în camera estică, a fost descoperită fundaţia unei sobe făcute din cărămizi. În încăperea vestică a fost dezvelit fundul unei „cuptor" cu vatră deschisă. Numai în încăperea estică au putut fi surprinse urmele a şase grinzi transversale care susţineau podeaua din lemn. În camera vestică, datorită pivniţei prăbuşite care se afla sub aceasta, nu putem preciza care a fost structura nivelului de călcare. Bănuim că a fost tot din lemn. Pivniţa a avut dimensiunile de 3,60 x 2,20 m, fiind adâncită cu 1,83 m faţă de nivelul de călcare contemporan. Latura nordică, vestică şi sudică a pivniţei a fost amenajată cu scânduri orizontale, puse una peste alta, iar pe partea estică a fost construit un zid (Z-4) cu o grosime de 0,82-0,92 m. Pentru a se realiza o structură mai rezistenţă a pereţilor din scânduri orizontale de pe partea nordică, vestică şi sudică a pivniţei au fost puse din metru în metru bârne verticale. Fundul a fost amenajat cu nisip galben. În S 14 şi 15 (obj. 5; secţiunea 14 a fost săpată în campania 2010) a fost cercetată o altă clădire vamală, care a avut acelaşi plan ca şi clădirea decopertată în S 5 şi 8. Diferenţa între această clădire şi cea din S 5 şi 8 o reprezintă prezenţa unei clădire anexe (Z-5) şi a unei latrine ridicate ulterior pe fundaţia exterioară a zidului sudic (acestea au fost cercetate în campania 2010). Clădirea săpată în acest an în secţiunea 15 a avut o lungime de 15,4 m şi o lăţime de 6,3 m. Era alcătuită din trei tracturi. Încăperea estică avea o dimensiune interioară de 5,60 x 5,40 m, camera din mijloc de 5,40 x 2,50 m, iar cea vestică de 5,40 x 5 m. În fiecare încăpere s-a surprins câte o fundaţie de sobă. Sobele din încăperile estice şi vestice erau anexate la zidul de elevaţie sudică şi la zidul despărţitor între camere, iar soba din camera de mijloc era ataşată numai la peretele sudic al clădirii. Zidul de elevaţie din apropierea sobelor, ca şi în cazul S 5 şi 8, era construit din piatră şi era mai gros având scopul de a susţine hornul şi de a împiedica astfel incendierea clădirii. Şi în acest caz avem puţine informaţii privind amenajarea interioară a încăperilor. În camerele estice şi vestice nivelul de călcare a fost realizat din scânduri (duşumele). S-au putut observa urmele a cinci grinzi transversale în încăperea vestică şi şase în cea estică, care susţineau podeaua din lemn. Pe toată suprafaţa interioară a încăperii din mijloc a fost pusă o pardoseală din cărămidă. Cărămizile sunt foarte uzate sau sparte iar în partea nordică a camerei lipseşte pardoseala (pe alocuri s-a păstrat numai patul de mortar cu amprenta cărămizii). Pe zidul despărţitor (S 15), pe partea estică, vestică şi nordică s-a păstrat şi tencuiala cu trei sau patru straturi de văruire albă pe ea. Sub nivelul humusului actual, între dărâmăturile clădirilor şi în umplutura pivniţelor s-au găsit materiale arheologice într-o cantitate remarcabilă: cuţite, nasturi, cuie forjate, cahle de teracotă, farfurii, oale, ulcioare, căni, pipe etc. În urma cercetărilor arheologice sistematice din 2009-2011, s-a putut demonstra că vama Pricske s-a bucurat de maxima sa perioadă de înflorire şi dezvoltare în secolul al XVIII-lea. Săpăturile au dovedit că avem de a face cu un sistem destul de complex de construcţii (depozite, clădiri pentru personalul vămii şi al călătorilor care stăteau în carantină etc.) atât de necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor vamale.