| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cordoş | Elena Cristina | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca | |
| Demjén | Andrea | Muzeul Gheorgheni | |
| Gogâltan | Florin | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Cetatea Both se află amplasată în partea estică a oraşului Gheorgheni, pe un platou stâncos aflat în imediata apropiere a drumului naţional spre Lacu Roşu. Platoul Cetăţii are o altitudine de 914 m. Primele cercetări au fost efectuate în anul 1960 de către Zoltán Székely şi Márton Tarisznyás. Cercetările sistematice au fost începute în toamna anului 2009, find urmate de campaniile din vara anului 2010 şi 2013. ...Rezultatele acestor cercetări au fost publicate recent . (nota 27) În campania anului 2016, desfăşurată în luna mai, ne-am propus să clarificăm traseul zidului incintei pe partea nordică a cetăţii. Având în vedere că în anul 2013 în S 12 nu am identificat cu certitudine zidul incintei am decis să-l urmărim pornind de la S 1/2009 unde a fost surprins în întregime. Cu această ocazie am trasat o secţiune: S 13/2016 între S 1/2009, S 9/2012/2013 şi 12/2013 păstrând între fiecare dintre ele un martor de 0,50 m lăţime. După scoaterea nivelului vegetal pe toate suprafaţa secţiunii s-a conturat o dărâmâtură compusă din pietre de dimensiuni mari şi medii, între ele fiind mortar amestecat cu pământ şi pietriş. Am presupus că această dărâmătură aparţine turnului. Zidul incintei a fost surprins numai în colţul nord-estic al secţiunii într-o porţiune mică pe o lungime cuprinsă între 0,70-1,15 m şi de o lăţime de 1,70 m. Am observat că zidul se opreşte acolo brusc. După înlăturarea dărâmăturii am constatat că în restul secţiunii zidul a fost scos în întregime. S-a păstrat numai amprenta de mortar a fundaţiei zidului pe steril, dar numai pe partea vestică a secţiunii. Pe partea sudică a secţiunii sub dărâmătură am surprins urme de lemn ars şi cărbune, dar fără material arheologic. În cursul săpăturii nu am reuşit să clarificăm traseul incintei şi nici datarea sa (Fig. 1/2). În această campanie arheologică a fost săpată încă o secţiune S 14/2016 pe partea estică a cetăţii, în presupusul şanţ. După scoaterea nivelului vegetal a apărut un pământ de culoare gri închis cu pietriş, iar în colţul estic al secţiunii un şanţ, care s-a dovedit a fi şanţul săpat pentru paratrăznetul capelei. Săpăturile arheologice în ansamblu au scos la iveală turnul şi incinta cetăţii. A fost dezvelit o mare parte din zidul turnului. Acesta a fost amplasat direct pe stâncă, urmând înclinaţia şi denivelările acesteia (latura exterioară a zidului sudic a fost construită exact pe marginea stâncii). Dimensiunile interioare ale turnului sunt de 6,70 x 3,80 m, cele exterioare de 8,75 x 8 m. Intrarea era probabil pe partea estică. Incinta rotundă, care înconjura pe partea estică şi nordică turnul, după compoziţia mortarului şi technica de construire a fost ridicată în etape diferite. În lipsa materialului arheologic, ea nu a putut fi însă datată. În S3/2009, S4/2009, S9/2013, S12/2013 şi S13/2016 nu am găsit dovezi legată de închiderea incintei în colţul nord-vestic, nord-estic sau sud-vestic al turnului. Din punct de vedere strategic era inutilă construirea unei astfel de incinte, turnul fiind suficient pentru apărare (Fig. 1/1). Pe baza observaţiilor stratigrafice, materialul arheologic datat la sfârşitul secolului al XIII-lea şi descoperit la poalele turnului, a ajuns acolo în timpul funcţionării acestuia. Deasupra nivelului de cultură (brun-cenuşiu, afânat, amestecat cu pietre, cărbune, oase de animale şi fragmente ceramice) există dărâmătura turnului. În secţiunile cercetate, de unde a ieşit la iveală foarte puţin material arheologic (fragmente ceramice, oase de animale şi un brici din fier), nu am reuşit să surprindem nivelul de călcare al cetăţii (dispărut foarte probabil din cauza eroziunii). Cantitatea redusă de material arheologic, lipsa nivelului de călcare indică faptul că cetatea a fost folosită doar ocazional. Pe baza materialelor arheologice descoperite în campaniile anilor 2010, 2012 şi 2013 şi a celor două probe AMS, am ajuns la concluzia că turnul a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XIII-lea iar pe baza monedei din 1624 el a fost complet demolat la începutul secolului al XVII-lea. Noile cercetări permit lămurirea problemelor legate de construirea şi funcţionalitatea Cetăţii Both. În ultima vreme se discută tot mai des despre cetăţile ridicate de elitele secuieşti, cu toate că nu se cunoaşte nici identitatea fondatorilor nici raporturile de proprietate. Cetatea Both de la Gheorgheni se află în categoria cetăţiilor mici, care au un turn şi o incintă fortificată. După caracteristici, formă şi amplasare putem afirma că cetatea a fost domeniul privat al unui nobil. Turnul probabil a avut mai multe etaje, care în timp de nevoie a fost suficient pentru apărarea proprietarului şi a familiei sale. Materialul arheologic sporadic din cetate ne sugerează faptul că ea a fost folosită rar, rezidenţa permanentă a posesorului său fiind probabil în oraşul
The fortification at Both is located in the eastern part of the city of Gheorgheni, on the Plateau called Dealul Cetăţii (Hung. Vároldal). In 1960 Zoltán Székely and Márton Tarisznyás began the first archaeological excavation inside the fortification. New excavations were performed on the plateau of Dealul Cetăţii, beginning with the summer of 2009. 14 sections were opened during the archaeological researches (2009–2010, 2012–2013, 2016).
The archaeological excavations have revealed the fortification’s tower and precinct. A significant part of the previously formulated conclusions have changed after the excavations. The precinct wall was built on the outside and on the inside with large processed mica-schist blocks, whereas the filling was made of crushed mica-schist, slaked lime and a few bricks. The wall was built in layers: a mortar layer was placed over a layer of stone, followed by another layer of stone. The wall measured 1.94–2.20 m in width. A large part of the tower wall has been uncovered. This was placed directly on the native rock, following its shape (the outer side of the southern wall was built right on the rock’s edge). The inner dimensions of the wall were of 6.70 x 3.80 m and the outer ones measured 8.75x8 m. The entrance was probably located on the eastern side. The mortar’s composition and the construction technique suggest that the round precinct that surrounded the tower on the eastern and northern sides was built in different stages. The absence of archaeological materials made its dating difficult. Moreover, the connection between the tower and the precinct has not been discovered. In S3/2009, S4/2009, S9/2013, and S12/2013 we found no proof of how the precinct was closed in the tower’s north-western, north-eastern, and south-western corners. From a strategic point of view, the existence of the precinct was useless, as the tower was enough for defence.
Based on stratigraphic observations, we may argue that the archaeological material discovered at the base of the tower, and dated to the end of the thirteenth century, ended up there while the tower was still in use. In the researched section, where very few archaeological materials were found (pottery fragments, animal bones, coin and one iron razor blade), we were unable to identify the ground level of the fortification (very likely lost due to erosion). The low quantity of archaeological material and the absence of the ground level indicate that the fortification was only used occasionally. On the basis of the archaeological materials discovered during the 2010, 2012, and 2013 campaigns and two AMS samples, we concluded that the tower was built during the second half of the thirteenth century.Taking into consideration the 1624 coin, we may argue that the structure was demolished at the beginning of the seventeenth century.
The new researches clarified the issues concerning the construction and the use of the fortification at Both. According to its characteristics, shape, and location, we can state that the fortification was the private domain of a noble family. The tower probably had several storeys, and it was enough to protect the owner and his family in time of danger. The scarce archaeological material from the fortification suggests that it was rarely used, as its owner’s permanent residence was probably in the settlement of Gheorgheni.
27) A. Demjén, Fl. Gogâltan, Archaeological Researches in Gheorgheni (Harghita County) and its surroundings (2009–2013, 2015), în Ziridava. Studia Archaeologica, 29, 2015, 375-412.
