Localitatea Gherorgheni apare în izvoare pentru prima dată în dijmele papale din 1332-1334. Aici sunt consemnate numele a trei prelaţi (Nycolaus sacerdos de Gyargio, Stephanus de Gorgio şi Thomas sacerdos de Gorgi), fără a se preciza exact şi parohia unde au activat. După părerea unor cercetători acestea puteau fi Gheorgheni, Lăzarea şi Joseni. Referitor la cea mai veche construcţie ecleziastică putem preciza c...ă la intrarea de pe partea vestică a turnului se află un ancadrament de uşă cu inscripţie 1498. Într-un raport din 1629 se menţionează starea proastă a bisericii şi a incintei, precum şi renovările efectuate. În anul 1633, din cauza epidemiei de ciumă, au fost înmormântate circa 700 de persoane, fapt care a necesitat lărgirea incintei prin cumpărarea de noi parcele. În 1634 această incintă a fost ridicată în piatră. Ştim că biserică a fost construită la sfârşitul secolului al XV- lea. Fundaţiile acesteia au fost descoperite în cursul unor cercetări arheologice din 1964, conduse de Márton Tarisznyás fostul director al muzeului din Gheorgheni. Potrivit rezultatelor sale biserica a avut o lungime de 25-28 m şi o lăţimea interioară de 6,5 m. Tot cu acea ocazie s-au găsit un ancadrament gotic înzidit şi urmele unei cripte. Deocamdată singurul element de datare al acestei bisericii este inscripţia cu anul 1498, aflată pe partea superioară a ancadramentului de piatră cu închidere în semicerc, păstrată pe latura vestică a parterului turnului. În interiorul primului nivel al turnului sunt ferestre gotice târzii înzidite, şi aceastea demonstrând că această parte a clădirii a fost ridicată în secolul al XV-lea. Următoarea perioadă importantă în evoluţia bisericii romano- catolice Sfântul Nicolae din Gheorgheni este prima jumătate a secolului al XVII-lea. La iniţiativa parohului şi a vicarului György Ferenczi se extinde clădirea. Conform datelor din registrul scris de preotul paroh (Regestrum Ecclesiae S. Nicolai in Girgio), lucrările au început în anul 1629, pe parcursul cărora clădirea a fost lărgită, s-a construit o tribună şi s-a reparat acoperişul. Biserica reînnoită a avut de suferit avarii cu ocazia invaziilor tătarilor din anii 1657 şi 1661, dar în perioada următoare nu s-a mai făcut intervenţii la clădire. În jurul anului 1756 vechea biserică a fost demolată aproape în întregime, construindu-se pe locul său biserica barocă, formă în care s-a păstrat până în zilele noastre. În primăvara anului 2009 s-au făcut cercetări georadar în partea sudică a bisericii actuale. Cele trei secţiuni deschise în vara anului 2013 (două în partea sudică a bisericii actuale şi una dispusă în faţa intrării principale) au dovedit că biserica gotică a avut mai multe faze de construcţii şi renovări. Cercetările arheologice au fost finanţate de Parohia şi Protopopiatul romano-catolic Gheorgheni şi Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania. În secţiuniile S1 şi S2 au ieşit la iveală zidurile de fundaţie şi de elevaţie ale navei şi sanctuarului bisericii gotice. În secţiunea S1 a fost cercetat zidul sudic al navei (Z-1) cu orientare vest-est, construit din blocuri de gresie şi pietre de râu legate cu un mortar slab, alb-cenuşiu, amestecat cu pietriş. Zidul are o grosime de 1-1,20 m, talpa fundaţiei ajungând până la adâncimea relativă de 1,40 m de la nivelul actual de călcare. Cele două contraforturi (Z-2 şi Z-3) au fost alipite ulterior zidului bisericii. Pe zidul de elevaţie al navei au fost observate mai multe straturi de tencuială. Primul strat se află în legătură cu primul nivel de călcare şi a fost aplicat înainte de construirea cele două contraforturi. Alte două straturi de tencuială pot fi puse în legătură cu renovările periodice. Ambele s-au făcut după construirea contraforturilor. Tencuială a fost observată şi în partea interioară a navei, în ea fiind surprinsă amprenta pietrelor unei mase de altar. Nu am reuşit să identificăm fundaţia arcului de triumf, deoarece aceasta a fost distrusă de intrarea într-o criptă. Intrarea în criptă a fost construită la fundaţia sudică a navei bisericii actuale şi la colţul sud-estic al porticului. Zidul nordic şi sudic al criptei (Z-4) a fost ridicat din cărămizi (pe alocuri cu pietre) legate cu un mortar cenuşiu, compact. La amenajarea zidului nordic, la intrarea în criptă, a fost folosită fundaţia zidului sudic al bisericii actuale, care a fost tencuit. În tencuială s-au păstrat amprentele a patru bârne care susţineau scara din lemn pe care se făcea accesul în criptă. Lângă, şi pe alocuri sub bârnele de lemn, pământul a fost bătut, aşezându-se pietre şi cărămizi pentru a se susţine scara. Intrarea în criptă a fost zidită şi închisă în jurul anului 1960, în zidărie găsindu-se fundul unei sticle inscripţionate. În afara zidurilor bisericii gotice am putut surprinde nivelul de călcare, ce se află în strânsă legătură cu nivelurile de construcţie şi renovare ale bisericii. Cu ocazia ultimei (?) renovări au fost deranjate mai multe morminte. Pentru oasele scoase din morminte a fost săpată o groapă, un fel de ossuar, la colţul sud-estic al navei. În interiorul navei au fost observate mai multe niveluri de călcare, ultimul constând dintr-o pardoseală realizată din cărămizi, deranjată însă de înmormântări ulterioare. Dintre obiectele arheologice descoperite în nivelul de demolare a bisericii gotice amintim prezenţa în interiorul bisericii a unor fragmente de vitralii, a unui fragment de ancadrament de fereastră din piatră, a unui medalion de pelerinaj şi a mai multor fragmente de tencuială pictată. În S 2 au ieşit la iveală zidul sudic al sanctuarului gotic şi contrafortul sud-estic (Z-6). Fundaţia contrafortului a fost construită împreună cu zidul sanctuarului, dar elevaţia acestuia nu a fost terminată deoarece tencuiala exterioară a sanctuarului continuă şi pe contrafort. Închiderea contrafortului este poligonală. De la contrafort spre vest zidul sanctuarului are o grosime de 1,10 m, iar la est de contrafort de 0,80 m. Talpa fundaţiei ajunge până la adâncimea relativă de 1,60 m de la nivelul actual de călcare. Pe interiorul şi exteriorul sanctuarului bisericii gotice a fost observată tencuială. În interiorul sanctuarului, odată cu săparea gropilor mormintelor, au fost scoase şi pietrele din fundaţie. Nu a fost surprins nivelul de călcare din interiorul sanctuarului. În S3, sub dărămătură, s-a conturat contrafortul nord-estic (Z- 7, demolat cu ocazia construirii bisericii baroce) care este legat de turn. În colţul nord-vestic al contrafortului au fost surprinse mai multe straturi de tencuială ale turnului, care continuă şi pe contrafort. Talpa fundaţiei ajunge până la adâncimea relativă de 1,90 m de la nivelul de călcare actual. Pe partea nordică a contrafortului am identificat un alt zid, cu orientare sud-nord (Z-8). În timpul cercetării arheologice nu am reuşit să clarificăm rolul acestui zid, având în vedere dimensiunea mică a spaţiului investigat. Presupunem însă că este vorba de fundaţia unei lărgire ulterioară sau o eventuală tribună (?) despre care vorbesc şi izvoarele scrise. Înmormântările făcută în biserică şi în exteriorul acestuia (27 de morminte) sunt dintr-o faza târzie, din secolele XVII-XVIII. În concluzie putem să afirmăm că biserica gotică a avut o lungime de aprox. 24 m şi o lăţime interioară de 5 m. Nava a avut aceeaşi lăţime ca şi corul, iar turnul nu avut nici o legătură cu nava, deoarece în colţul sud-estic şi cel nord-estic a fost ridicat câte un contrafort. Sub fundaţia bisericii gotice au fost surprinse rămăşiţele unei fundaţii anterioare (Z-5) construită din blocuri de gresie, legate cu un mortar cenuşiu deschis, compact, cu mult pietriş şi puţin calcar. Între cele două fundaţii (Z-1 şi Z-5) a fost identificat un nivel de pământ ceea ce poate sugera existenţa a două faze diferite de construcţie. Arheologic, această fază nu pot fi însă datată din cauza înmormântărilor târzii care au distrus toate stratigrafia bisericii. În urma cercetărilor arheologice preventive s-a putut demonstra că biserica gotică Sfântul Nicolae din Gheorgheni a avut mai multe faze de construcţie. Din cauza deranjărilor stratigrafice şi în lipsa unor elemente certe aceste faze nu pot fi însă datate.