În anul 2018, ca urmare a prospecţiunilor arheofizice întreprinse în 2015 (nota 19) de un colectiv format în baza Protocolului încheiat între instituţia băcăuană, Institut für U r- und Frühgeschichte, Friedrich - Alexander - Universität Erlangen- Nürnberg şi Institutul de Arheologie Iaşi, coordonatorul acestui proiect fiind dr. Carsten Mischka (nota 20), a fost realizată o secţiune de verificare a anomaliilor ...existente în nordul aşezării, care indicau un al treilea şanţ de apărare al staţiunii de la Fulgeriş (fig. 8). În data de 13.07.2018, ne-am deplasat pe situl cucutenian de la Fulgeriş în vederea stabilirii zonei de sondare a presupusului cel de-al treilea şanţ de apărare împreună cu colectivul din prezentul raport, în vederea constatării culturilor agricole din acest an de pe sit. După analiza terenului şi a înţelegerii cu proprietarul terenului din zonă, s-a decis amplasarea unei secţiuni de sondare în zona nord-estică a staţiunii, pe proprietatea lui Drăghici Costică (nota 21). Astfel, cercetările arheologice în situl cucutenian de la Fulgeriş s-au desfăşurat în perioada 17 iulie – 20 august 2018 şi au constat în trasarea secţiunii S XVII (fig. 1), plasată la 52 de metri spre nord de şanţul Ş 2 al staţiunii, verificat prin secţiunea S XI/ 2010. Secţiunea S XVII are dimensiunile de 30 x 2 m şi este orientată NE-SV. Amplasarea secţiunii S XVII în planul topografic a fost realizată de dr. Andrei Asăndulesei de la Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi (nota 22). Finanţarea cercetărilor a fost asigurată de Consiliul Judeţean Bacău. Forţa de muncă a fost asigurată cu săteni din satul Fulgeriş, angajaţi cu Contract de prestări servicii. Prin cercetările arheologice întreprinse în acest sit, în perioada anilor 2003-2015, 2018, a fost cercetată o suprafaţă de 753,5 mp. Cercetările arheologice realizate până în prezent au surprins un număr de nouă locuinţe cucuteniene, faza Cucuteni A3, şi un număr de 58 de complexe închise (gropi menajere sau de cult, datate în perioadele: eneolitic, epoca bronzului, epoca geto-dacă – sec. I î.Hr.-I d.Hr.) şi trei şanţuri de apărare din perioada culturii Cucuteni. Astfel, obiectivele cercetării arheologice în acest sit rămân în continuare salvarea resturilor de locuire cucuteniene de la degradarea anuală a terenului ce se manifestă prin eroziune, alunecări de teren, precum şi arătura anuală care afectează grav stratul arheologic. Pe toată suprafaţa cercetată până în prezent nu a mai fost surprins un nivel de locuire ulterior perioadei cucuteniene, tocmai datorită degradării stratului arheologic, fiind descoperite din perioadele epocii bronzului şi perioadei geto-dace doar gropi menajere. Prin trasarea secţiunii S XVII s-a urmărit verificarea anomaliilor din zona nordică a sitului prezente pe harta magnetometrică realizată în 2015 de colectivul coordonat de Carsten Mischka (fig. 8). Astfel, în urma cercetării acestei secţiuni a fost descoperit şanţul Ş 3 (numerotat în continuarea celor descoperite în 2010), surprins la adâncimea de -0,17 - 0,25 m între metri 3,30-12,30 ai secţiunii. Acesta s-a îngustat la adâncimea de - 0,65-0,75 m între metri 5,75 - 10,75 ai secţiunii. Adâncimea maximă a acestui complex a fost de - 2,00-2,05 m, pe metrul 8, de la nivelul actual de călcare (fig. 4/d). Şanţul este în formă de ”U” (fig. 5/b) şi prezintă două secvenţe de umplere: un nivel cuprins între adâncimile -0,17/-0,25-0,75/-1,10 m, cu un pământ de umplutură negricios şi cel de-al doilea cuprins între adâncimile -1,10-2,05 m, cu un pământ de umplutură galben închis. În umplutura şanţului au fost descoperite fragmente ceramice, lutuieli, pigmenţi de cărbune şi 2 pietre de râu, fără urme de prelucrare. În ceea ce priveşte ceramica descoperită în umplutura şanţului Ş 3, aceasta datează din cultura Cucuteni, faza A3, fiind descoperite fragmente pictate tricrom specifice acestei faze la adâncimile de -1,80 - 1,90 m (fig. 6/ d). Putem concluziona că şi cel de-al treilea şanţ de apărare al staţiunii de la Fulgeriş datează tot din perioada culturii Cucuteni şi urmează ca cercetările viitoare să edifice dacă este vorba de o extindere a aşezării de la sud de cele două şanţuri cercetate în 2010 sau este vorba despre o altă etapă a fazei A. Din păcate, amplasarea secţiunii S XVII nu a surprins prea multe anomalii de pe harta magnetometrică, urmând ca cercetările viitoare să verifice spaţiul dintre şanţurile Ş 2 şi Ş 3. Ca funcţionalitate se cunoaşte faptul că aceste şanţuri de apărare erau săpate de locuitorii aşezărilor cucuteniene în vederea apărării acestora de eventuale atacuri umane, dar şi de apărarea împotriva animalelor sălbatice. Mai trebuie menţionat faptul că pământul excavat de cucutenieni din şanţ nu a rămas în zona acestora, nefiind surprins stratigrafic, fiind fie folosit în aşezare pentru nivelarea terenului în vederea construcţiei locuinţelor, fie rostogolit către laturile de est şi vest ale aşezării, unde actualmente către vest există o râpă, iar către est pârâul Fulgeriş, pentru întărirea zonelor laterale. În cursul cercetării secţiunii S XVII a fost descoperită şi o groapă menajeră Gr. 58 (numerotată în continuarea complexelor descoperite până în prezent). Aceasta a fost surprinsă pe jumătate în profilul sud-vestic, între metri 16,10 şi 17,40 ai secţiunii şi s-a adâncit până la -0,90 m de la nivelul actual de călcare. Pâmântul de umplutură al acestui complex este brun închis, fărâmicios, cu foarte puţin material arheologic (câteva fragmente ceramice eneolitice şi lutuieli). Materialul arheologic descoperit în campania din 2018 în situl de la Fulgeriş a fost restaurat şi conservat în laboratorul instituţiei (nota 23). Considerăm că este în continuare importantă realizarea de cercetări arheologice în situl de la Fulgeriş, atât pentru valoarea patrimoniului descoperit în urma acestora, precum şi pentru a creiona tipologia aşezării cucuteniene de pe Dealul Fulgeriş, mai ales datorită faptului că perimetrul sitului este exploatat agricol, fapt ce degradează anual depunerile arheologice din acest sit.