Cercetările arheologice au fost întreprinse în perioada 23.08-18.09.2004 în partea nordică a satului Fulgeriş, com. Pînceşti, jud. Bacău, punctul Dealul Fulgeriş /La 3 cireşi. În această campanie au participat la cercetarea arheologică şi un număr de cinci studenţi de la Universitatea Bacău: Munteanu Carmen-Silvia, Munteanu Oana-Iulia, Ghiur Marius-Ovidiu, Panaite Ciprian şi Petrea Eduard. Primele cercetări au ...fost începute în anii 1987-1988 de Viorel Căpitanu, când s-a constatat că ponderea cea mai mare o are locuirea cucuteniană. Însă aceasta este suprapusă de resturi aparţinând epocii bronzului şi epocii Latene. În anul 2003 s-au reluat cercetările arheologice în staţiunea din localitatea Fulgeriş, când s-a trasat SI. Aşezarea se află pe Dealul Fulgeriş care ocupă partea de V a Colinelor Tutovei, ca subunitate a Podişului Bârladului. Face parte din treapta ţinuturilor deluroase ale jud. Bacău. Limitele, care evidenţiază cel mai bine contactul unor domenii cu trăsături distincte ale mediului natural sunt, mai ales, cele sudice – pârâul Fulgeriş, şi la NV pârâul Soci, deci acel loc ocupă o zonă de interfluvii. Limita de E este dată de un mic afluent al pârâului Fulgeriş, iar la V de Dealul Cristea, aflat în prelungirea Dealului Fulgeriş, care reprezintă limita de V a Podişului Bârladului spre râul Siret. Punctul arheologic se află pe terasa 4 de 50-55 m de la nivelul actual al pârâului Fulgeriş, pe dreapta. Suprafaţa, pe care au fost descoperite resturile arheologice este de aprox. 1 ha. Din punct de vedere geografic, punctul arheologic se află pe versantul sudic al Dealului Fulgeriş, care prezintă o frecvenţă mare a proceselor de eroziune, de altfel este considerată o zonă cu teren degradat. De asemenea, trebuie să menţionăm că aşezarea cucuteniană se află la mică adâncime, fiind astfel afectată de lucrările agricole. Din aceste motive se impune necesitatea continuării cercetărilor pentru a salva informaţiile istorice existente. În campania din 2004, cu fonduri de la Consiliul Judeţean Bacău, primind şi sprijinul autorităţilor locale din comuna Pînceşti, s-au continuat cercetările din 2003, urmărindu-se stabilirea stratigrafiei şi delimitarea aşezării efectuându-se cercetări în proprietatea vecină celei de anul trecut. Astfel, iniţial am trasat SII (cu dimensiuni de 20x2 m) orientată NE-SV, cu deviaţie o de 100. Deoarece în această secţiune am surprins o locuinţă cucuteniană (L2), pentru a o cerceta integral am trasat o altă secţiune, SIII (cu dimensiuni de 20x2 m), orientată NE-SV, cu deviaţie de 100, paralelă cu SII, lăsând între acestea un martor de 0,5 m. Din păcate nici prin trasarea acestei secţiuni nu am surprins în întregime masa de chirpic a locuinţei L2, dar condiţiile ne-au fost nefavorabile pentru a mai continua cercetarea (proprietarul terenului ne-a permis cercetarea doar până la 18.09.2004, deoarece voia, după această dată, să semene grâul). Tot din lipsă de timp, secţiunea SIII nu a fost cercetată integral, până la pământul galben steril, fiind nevoiţi să lăsăm semne şi să acoperim. Astfel, se impune ca în anul următor să continuăm cercetarea pe această proprietate, atât pentru a finaliza cercetarea secţiunii SIII, cât şi pentru a delimita limitele locuinţei L2. Cele două secţiuni au fost amplasate pe proprietatea doamnei Ţîrlea Maria, cu moştenitori: Ţîrlea Neculai şi Ţîrlea Constantin, Tarla (solă) 96 parcelă 2037/7. Astfel, în SII s-a descoperit o locuinţă cucuteniană (L2) în care a fost descoperită o mare masă de lipitură de la pereţii de lut ars, câteva fragmente de lipituri, ce ar putea proveni de la platforma locuinţei, dar în acelaşi timp puteau proveni de la cuptorul, care a existat în această locuinţă. Din punct de vedere al inventarului, printre dărâmăturile pereţilor, au fost descoperite numeroase fragmente ceramice, unelte, oase şi statuete antropomorfe. Tot în L2 au fost găsite două casete de lut, una dintre acestea aflându-se în apropierea unei râşniţe, ceea ce ne determină să credem că aceste casete erau folosite pentru depozitarea făinei. De asemenea, în această campanie au fost descoperite şi un număr de 10 gropi, pe care le vom prezenta după cum urmează: Mai întâi vom prezenta gropile de factură cucuteniană, urmând ca apoi să prezentăm cele de factură dacică. Gropile de factură cucuteniană sunt următoarele: prima groapă de acest tip descoperită în această campanie este cea numerotată Gr2A, deoarece a fost descoperită sub groapa Gr2 de factură dacică, care a fost săpată peste groapa cucuteniană, fapt dovedit în profilele lăsate pentru săparea gropii Gr2. Se pare că groapa Gr2A este amplasată în marginea estică a locuinţei L2. Încă nu se ştie, care este forma şi utilizarea acestei gropi (Gr2A), rezultatele cercetării secţiunii SIII vor clarifica şi această situaţie. În apropierea acestei gropi se află o altă groapă cucuteniană (Gr8) amplasată sub locuinţă (L2), deasupra căreia s-ar părea că a fost constituit sistemul de foc al locuinţei L2, un cuptor, în interiorul acestei gropi descoperindu-se fragmente de plăci de cuptor, ce prezintă perforaţii incomplete, ce aveau utilizate în compoziţie ca degresant pietricele sfărâmate şi pleavă de cereală, dar au fost descoperite şi alte fragmete de lut ars, ce provenea de la acest sistem de foc, cum ar fi plăci de la colţuri sau plăci, ce prezentau diverse împletituri de nuiele. O altă groapă cucuteniană, Gr4, a fost descoperită în apropiere de Gr8, fiind surprinsă de asemenea doar parţial în SII rămânând a fi descoperită integral prin săparea secţiunii SIII. Aceasta avea în umplutură un pământ cenuşos, în care s-au descoperit fragmente ceramice, oase şi câteva fragmente de lipituri de vatră. Groapa Gr6 a fost descoperită în colţul sudic al SII, ea conturându-se în profil, fiind necesară trasarea unei casete alăturate secţiunii SII, spre S, spre a fi cercetată integral această groapă. Groapa Gr9 a fost surprinsă foarte puţin în profilul martorului dintre secţiunile SII şi SIII, urmând ca şi aceasta să fie exploatată în SIII, dar şi în prelungirile acestor secţiuni, deoarece această groapă s-ar părea că iese dincolo de metru 0 al celor două secţiuni. În ceea ce priveşte groapa Gr10, aceasta s-a conturat în profilul sudic al SII; această groapă are ca umplutură foarte multe fragmente de lipituri de lut ars, fiind de dimensiuni mai mari decât celelalte gropiţe surprinse în acest profil, care au cca. 0,2 m diametru şi adâncime cca. -1 -1,2 m. Aceste gropi au ca umplutură mai ales fragmente de lipituri de lut ars, dar şi fragmente sporadice de cărbune. Aceste gropi sunt puse în legătură cu sistemul de construcţie al locuinţelor, având diverse utilizări în realizarea acestora. Gropile de factură dacică sunt următoarele: Gr2 descoperită în SII, de dimensiuni relativ mici, cu diametru de aprox. 1 m, la gură, ea lărgindu-se pe parcus, fiind în formă de sac, având o adâncime de -1,4 m. Acelaşi tip de groapă este şi Gr5, descoperită tot în SII, tot de tip sac, aceste gropi fiind folosite de către populaţia dacică pentru depozitarea grânelor. Posibil ca şi groapa Gr7, descoperită în SIII, după dimensiuni şi formă (circulară, cu diametrul de aprox. 1 m) să fie de acelaşi tip, dar dat fiind faptul că această groapă nu a fost finalizată cercetarea, nu ne putem pronunţa cu exactitate. Acest lucru datorită faptului că secţiunea SIII din lipsă de timp (proprietarul trebuia să însămânţeze grâu), a fost acoperită înainte de finalizarea cercetării ei. Groapa, numerotată Gr3, a fost descoperită în SII în profilul SV-NE, având diametrul la gură de 2,55 m, adâncindu-se până la -1,2 m. Această groapă dacică se diferenţiază de cele prezentate până acum prin faptul că e de dimensiuni mult mai mari, iar adâncirea acesteia pare a fi făcută în trepte. Din păcate jumătatea, ce ar fi trebuit a fi surprinsă în SIII nu fost finalizată în această campanie. Rezultatele cercetărilor din această campanie sunt doar parţiale, impunându-se ca în anul, ce urmează să se continue cercetările pentru a surprinde integral locuinţa L2 şi groapile, care sunt surprinse parţial în SII şi continuă în SIII, în vederea recuperării restului de inventar, ce există în aceste edificii pentru a putea fi restaurat. Continuarea cercetărilor în perioada următoare este necesară pentru a cerceta integral complexele descoperite, dar şi datorită faptului că staţiunea este supusă unui proces de degradare din cauza alunecărilor de teren şi a lucrărilor agricole.