Cercetările arheologice au fost întreprinse în perioada 16 - 23.09 şi 13 - 27.10.2003 în partea nordică a satului Fulgeriş, com. Pînceşti, jud. Bacău, punctul Dealul Fulgeriş - "La 3 cireşi". Primele cercetări au fost începute în anii 1987-1988 de Viorel Căpitanu, când s-a constatat că ponderea cea mai mare o are locuirea cucuteniană. Însă aceasta este suprapusă de resturi aparţinând epocii bronzului, Hallstatt...-ului târziu, epocii Latene şi carpilor. Aşezarea se află pe Dealul Fulgeriş care ocupă partea de V a Colinelor Tutovei, ca subunitate a Podişului Bârladului. Face parte din treapta ţinuturilor deluroase ale jud. Bacău. Limitele care evidenţiază cel mai bine contactul unor domenii cu trăsături distincte ale mediului natural sunt, mai ales, cele sudice – pârâul Fulgeriş, şi la NV pârâul Soci, deci acel loc ocupă o zonă de interfluvii. Limita de est este dată de un mic afluent al pârâului Fulgeriş, iar la V de Dealul Cristea, aflat în prelungirea Dealului Fulgeriş, care reprezintă limita de V a Podişului Bârladului spre râul Siret. Punctul arheologic se află pe terasa 4 la 50-55 m de la nivelul actual al pârâului Fulgeriş, pe dreapta. Suprafaţa pe care au fost descoperite resturile arheologice este de aproximativ 1 ha. Din punct de vedere geografic, punctul arheologic se află pe versantul sudic al Dealului Fulgeriş, care prezintă o frecvenţă mare a proceselor de eroziune, de altfel este considerată o zonă cu teren degradat. De asemenea, trebuie să menţionăm că aşezarea cucuteniană se află la mică adâncime, fiind astfel afectată de lucrările agricole. Din aceste motive se impune necesitatea continuării cercetărilor pentru a salva informaţiile istorice existente. În campania din 2003, cu fonduri de la Consiliul Judeţean Bacău, primind şi sprijinul autorităţilor locale din comuna Pînceşti, s-a urmărit stabilirea stratigrafiei şi delimitarea aşezării. Astfel, s-a trasat secţiunea numerotată S I (cu dimensiunile de 20 x 2 m) orientată NE - SV, perpendiculară pe direcţia curgerii pantei dealului. Amplasarea secţiunii a urmărit surprinderea părţii centrale a aşezării, în cadrul platoului aici fiind punctul cel mai înalt. Numerotarea secţiunii s-a început cu 0 de la SV. Această secţiune a fost amplasată pe proprietatea lui Drăghici Costică, Tarla (solă) 96 parcelă 2037/10, de 5185 m2. Pentru viitor se preconizează prelungirea secţiunii S I pe proprietăţile învecinate, care aparţin următorilor proprietari: Costache Vasile şi Matei Neculai pe parcela estică şi Ţârlea N. Maria pe parcela vestică. Acest lucru pentru a surprinde NE – SV amplasarea aşezării. Secţiunea nu a fost trasată în acest an pe toată lungimea, deoarece proprietarii cultivaseră deja grâu, pe de o parte, iar pe de altă parte a datorită timpului nefavorabil, având în vedere că fondurile au venit abia la începutul lunii octombrie. În urma cercetărilor din această campanie s-a surprins o locuinţă (L1), care din lipsă de timp nu s-a cercetat integral. Această construcţie a fost surprinsă în S I între m. 8,50-20, observându-se în profilul estic al secţiunii faptul că aceasta continua dincolo de m. 20, ea urmând a fi cercetată integral în campania viitoare. În L1, între m. 12,60-15,75 au apărut dărâmăturile unui cuptor, printre care sunt şi fragmente de la un vas de provizii (-0,40-0,50 m). În faţa cuptorului a apărut o gropiţă de cenuşă cu diametrul de cca. 0,40 m, ce poate fi gura cuptorului; din această gropiţă au ieşit câteva fragmente ceramice şi o statuetă zoomorfă (ovicaprină) de mici dimensiuni (h = 2,5 cm, l max = 2,9 cm). Din punct de vedere al inventarului printre lipiturile de la pereţii arşi, în L1 s-au descoperit câteva fragmente de oase şi piatră, fragmente ceramice pictate şi nepictate, vase miniaturale, fragmente de la cozi de lingură. Spre marginea vestică a locuinţei a fost descoperit un fragment de dăltiţă, o râşniţă spartă şi un frecător din piatră. Ici colo în cadrul locuinţei au apărut mici conuri de lut ars, ce prezintă în vârf o adâncitură realizată prin impresiunea în lutul moale a degetului mare. Materialul descoperit în L1 este specific culturii Cucuteni, faza A. Tot în S I s-a descoperit şi o groapă (numerotată Gr. 1) de dimensiuni destul de mari. Aceasta este amplasată între m. 2,60-6,10 în profilul nordic şi între m. 3-5,25 în profilul sudic (la 0,40-0,50 m adâncime), nefiind surprinsă decât parţial în această secţiune (diametrul maxim al gropii la această adâncime e de 3,50 m). Această groapă începând de la adâncimea de 0,50 m din m. 3,30 în profilul nordic se îngustează, având o formă albiată. Săparea acestei gropi s-a realizat până la o adâncime de –2,10 m, în interiorul acesteia descoperindu-se numeroase fragmente ceramice, statuete antropomorfe (feminine şi masculine), oase şi foarte multe resturi de lipituri de la pereţii unei locuinţe. Există anumite straturi care au umplut groapa care conţin doar aceste resturi de dărâmături de la pereţii unei locuinţe. Rezultatele cercetărilor din această campanie sunt doar parţiale, impunându-se ca în anul ce urmează să se continue cercetările pentru a surprinde integral locuinţa (în cadrul căreia s-a descoperit şi acea instalaţie de foc – cuptorul C1) şi groapa în vederea recuperării restului de inventar ce există în aceste edificii pentru a putea fi restaurat. De asemenea în urma acestor cercetări preliminarii putem sublinia bogăţia aşezării cucuteniene de pe Dealul Fulgeriş. [Lăcrămioara Istina]