Cercetările arheologice de salvare de la Enisala Palanca s-au desfăşurat în perioada 16-27 august 2004. Situl este ameninţat cu distrugerea de o lutărie exploatată recent de localnici, dar şi de prăbuşirea treptată a promontoriului. Acest fapt ne-a determinat demararea unei acţiuni de salvare a informaţiilor arheologice aflate în pericol de distrugere. În campania 2004 am căutat să cercetăm latura de E a lut...ăriei în al cărei profil se puteau vedea oase umane (provenite de la mormintele medievale) şi gropi antice. În acest sens am trasat o suprafaţă de 18x4 m pe care am cercetat-o exhaustiv. Cu această ocazie am identificat şase gropi menajere ce conţineau ceramică de tip Babadag III şi oase de animale, un singur complex de mari dimensiuni în care am găsit foarte puţine fragmente ceramice medievale şi trei morminte databile în aceeaşi epocă. Tot în această suprafaţă am surprins un şanţ lat de 1,5 m, orientat N-S (probabil sondajul lui Sebastian Morintz1), care a tăiat pe jumătate gropile 5 şi 6. Gropile cercetate erau circulare în plan şi tronconice în profil, iar cele cu numerotate cu 3, 5 şi 6 conţineau numeroase fragmente ceramice. Ceramica descoperită provenea de la vase "sac", vase de formă bitronconică, ceşti şi străchini. Cu analogii perfecte în situl de la Babadag, o putem data în cea de a treia fază de evoluţie a culturii cu acelaşi nume. Referitor la descoperirile de epocă medievală, putem aminti complexul numărul 8 descoperit în extremitatea nordică a suprafeţei, distrus parţial de şanţul amintit mai sus şi de lutărie. Nu putem stabili dimensiunile şi forma iniţială dar este vorba de un complex de mari dimensiuni (am cercetat 16 m2). Ceramica descoperită aici constă în fragmente de amfore ce pot fi datate în sec. XIV-XV). Tot în această campanie am cercetat două morminte de inhumaţie. Mormintele 5 şi 6 au fost distruse în mare parte o dată cu extragerea lutului, s-au păstrat doar tibiile, peroneele şi labele picioarelor, poziţia acestora indicând orientarea SV-NE. Mormântul 7 era păstrat integral. Groapa avea adâncimea, de la nivelul de săpare, de -0,4 m, o formă ovală alungită în plan, iar pereţii erau drepţi. Defunctul era depus în poziţie decubit dorsal, orientat SV-NE, cu mâinile flexate din cot şi palmele pe umeri. Mormântul se integrează în caracteristicile necropolei ce a fost datată în sec. XIII–XV2.