Perioada de desfăşurare a campaniei: 6 martie - 11 noiembrie 2015 Cele şase situri arheologice descoperite în urma diagnosticului intruziv realizat la sfârşitul anului 2014 de-a lungul ’’Variantei de ocolire a municipiului Târgu Jiu,, de arheologi de la Muzeul Judeţean Gorj "Alexandru Ştefulescu,, şi firma "Vanderley Arheo,, din Hunedoara, ne-au determinat să executăm cercetări arheologice preventive în aces...te situri. Cercetările au dus la descoperiri importante, ce se încadrează din punct de vedere cronologic, între începutul epocii bronzului şi evul mediu mijlociu. în cele ce urmează vom prezenta rezultatele acestor cercetări arheologice preventive desfăşurate în anul 2015. Situl nr. 2 Acest sit este situat în punctul „Staţia de asfalt” , la sud de DN 67 Târgu Jiu - Râmnicu Vâlcea şi de localitatea Drăgoieni (la cca. 100 m). în baza informaţiei furnizate de secţiunile de sondaj trasate în zonă, limitele sitului arheologic au fost estimate între km. 7+075 - 7+125 a viitoarei variante ocolitoare. Suprafaţa care a făcut obiectul cercetării preventive avea iniţial destinaţia de teren pentru construcţii. Vestigiile arheologice sunt situate la marginea estică a unui mic grind din lunca Amaradiei, aflată în prezent la o distanţă de cca. 1 km spre sud. Zona, cu o elevaţie de cca. 215 m, este una cu hidrografie bogată în lunile ploioase. Aici a fost deschisă o suprafaţă de decopertă notată cu indicativul Su1, de formă aproximativ dreptunghiulară. Cu ajutorul unui excavator dotat cu cupă de taluz, s-a realizat decopertarea mecanică până la nivelul sterilului (cca. 0,30-0,50 m) şi conturarea complexelor arheologice. Adâncimea redusă la care se aflau complexele, a făcut ca partea superioară a acestora să fie afectată de arăturile adânci din anii colectivizării. În suprafaţa de 2040 m.p., notată cu indicativul Su1, au fost cercetate arheologic 19 anomalii, dintre care, 15 au fost confirmate ca fiind de natură antropică (complexe arheologice). Din punct de vedere al funcţionalităţii complexelor, în Situl arheologic nr. 2 au fost cercetate un număr de trei gropi cu resturi menajere, două posibile morminte de tip cenotaf şi 10 gropi de stâlp. în ce priveşte cronologia acestora, trei dintre complexe se datează în prima epocă a flerului şi aparţin culturii Basarabi. Cele mai numeroase complexe (12), din lipsă de inventar, au însă o datare incertă. în ciuda acestui ultim aspect, datarea lor trebuie să fie similară cu cea propusă mai sus, cu atât mai mult cu cât şi materialele descoperite în stratul de cultură aparţin acestei culturi. Perimetrul care a făcut obiectul cercetării preventive avea iniţial destinaţia de teren intravilan destinat construcţiilor. Vestigiile arheologice sunt situate într-o zonă joasă, inundabilă în perioadele ploioase, la marginea estică a unui grind. Aici a fost deschisă o suprafaţă de decopertă, notată cu indicativul Su1, de formă dreptunghiulară. Cu ajutorul unui excavator dotat cu cupă de taluz, s-a realizat decopertarea mecanică până la nivelul sterilului (cca. 0,30-0,50 m) şi conturarea complexelor arheologice. Adâncimea redusă la care se aflau complexele a făcut ca partea superioară a acestora să fie afectată de arăturile adânci practicate de-a lungul timpului. În ceea ce priveşte stratigrafia, exceptând zona de nord¬est mai sus menţionată, unde stratul vegetal (0-0,25 m), suprapune un nivel subţire de locuire, deranjat de lucrările agricole (10-13 cm grosime), brun-cenuşiu, nisipos, tasat, în cea mai mare parte a suprafeţei cercetate, sub stratul vegetal apare sterilul arheologic, constituit din lut bun-roşiatic. în extremitatea de nord-est, zona a fost deranjată de amenajarea unor construcţii cu caracter industrial. Aici, pe o lungime de cca. 5-7 m, s-a excavat până la steril, iar ulterior au fost făcute umpluturi cu pietriş de râu, care au înălţat cota terenului cu cca. 0,80 m. În concluzie, subliniem că nu s-a putut constata existenţa unui strat de cultură continuu, pe toată suprafaţa itului. Acest lucru se datorează atât lucrărilor agricole şi eroziunii solului, cât şi a faptului că ne aflăm la periferia estică a unei aşezări de tip risipit. Lipsa unui strat de cultură consistent şi a unor materiale ceramice numeroase indică, de asemenea şi o intensitate redusă a locuirii din acest punct. Nu este exclus ca aceasta să fi avut un caracter sezonier, asociat cu vânătoarea şi pescuitul din zona aflată în proximitatea râului Amaradia. Din punct de vedere tipologic, în Situl arheologic nr. 2, au fost cercetate un număr de trei gropi cu resturi menajere, două posibile morminte de tip cenotaf şi 10 gropi de stâlp. Numărul extrem de redus de complexe descoperite şi concentrarea acestora mai ales pe latura de est, susţin ideea că ne aflăm la periferia vestică a unui sit, iar nucleul de locuire se află dincolo de suprafaţa afectată de proiectul de construire. Relieful jos, cu numeroase izvoare, nu a permis extinderea locuirii în această zonă, majoritatea gropilor de stâlp aparţinând cel mai probabil unor împrejmuiri şi nu unor construcţii de suprafaţă. În urma cercetărilor arheologice cu caracter preventiv efectuate în situl de la Drăgoieni - „Staţia de asfalt’ au rezultat importante vestigii ale culturii materiale din prima epocă a flerului, în cadrul cărora se detaşează în primul rând ceramica. Din păcate, starea acesteia este însă extrem de fragmentară, fapt ce nu permite decât în puţine cazuri reconstituirea tipologică a formelor de vase şi a decorului. Din punct de vedere al tehnicii de confecţionare, predomină vasele din categoria ceramicii grosiere/ de uz comun, în timp ce categorii precum cea fină şi semifină sunt mai slab reprezentate. Ceramica grosieră , este lucrată din pasă slab omogenizată, având în compoziţie nisip cu granulaţie mare şi pietricele. Suprafeţele sunt netezite superficial, de cele mai multe ori având un aspect zgrunţuros. Din punct de vedere cromatic întâlnim nuanţe de brun, brun-cărămiziu sau brun-negricios, rezultat al arderii de tip oxidant. Forma caracteristică acestei specii ceramice este vasul de „tip sac”, materialul fragmentar nepermiţând însă consideraţii asupra dimensiunii şi decorului. Excepţie face un fragment din buza unui vas decorat cu un şir de impresiuni circulare şi un altul decorat pe buză cu linii crestate oblic . Ceramica fină şi semifină se diferenţiază de cea dintâi prin pasta omogenă, bine frământată, amestecată cu nisip cu granulaţie mică. Suprafeţele sunt bine netezite, prezentând lustru pe una sau chiar pe ambele feţe. Culoarea vaselor este brună sau brun- negricioasă, dovedind o ardere de tip oxidant. în unele cazuri se remarcă prezenţa vaselor cu colorit dublu, negru la interior şi brun la exterior, trădând o ardere parţial reducătoare. Din punct de vedere al formelor, se disting vasele de „tip urnă”, de dimensiuni reduse, cu gâtul tronconic şi corpul combat, trecerea dintre cele două făcându-se printr-un umăr mai puţin proeminent. Buza era răsfrântă spre exterior şi faţetată în unele cazuri. între descoperirile noastre avem vase simple, nedecorate , iar altele care prezintă pe umăr un decor compus din caneluri orizontale sau din aşa numitul „şnur fals” (benzi de linii paralele crestate oblic), dispus oblic sau în ghirlandă . Acest ultim ornament apare într-un singur caz şi la baza gâtului unui vas din categoria mai sus menţionată . Din acest sit, cele mai numeroase vase ale ceramicii fine şi semifine sunt străchinile cu corpul probabil tronconic sau arcuit şi buza puţin îngroşată, întoarsă uşor spre interior. în rândul acestora se remarcă un fragment bine lustruit pe ambele părţi şi un altul, decorat cu două rânduri de „şnur fals”, dispus orizontal, pe exteriorul buzei . Singura piesă din fier, descoperită însă ca urmare a decopertei, deci fără un context arheologic clar, este un „călcâi” de lance. Piesa, relativ bine păstrată, măsoară aproximativ 9 cm. Ea este confecţionată din fier, având corpul piramidal şi partea de prindere circulară. Pe lângă cele de mai sus, în unele complexe au apărut mici pietre de râu, fără urme de prelucrare, motiv pentru care nu au fost prelevate. Din punct de vedere cultural-cronologic, situaţia complexelor se prezintă în felul următor: complexe aparţinând culturii Basarabi din perioada mijlocie a primei epoci a fierului = 3, complexe lipsite de inventar, cu datare incertă = 12. Apartenenţa acestui sit în rândul monumentelor culturii Basarabi are la bază puţinele elemente tipice descrise mai sus. Trebuie spus însă că ele au fost descoperite exclusiv în stratul de cultură, motiv pentru care păstrăm anumite rezerve asupra datării complexelor fără inventar. în rândul acestor materiale se remarcă vasele de „tip urnă”, decorate pe umăr cu caneluri orizontale, cu analogii în Banat la laz, Gornea şi Remetea Mare. Decorul constituit din „şnur fals” dispus pe două rânduri, pe corpul unor vase de „tip urnă”, apare la laz, Gorneni şi Bulbucata. Străchini decorate cu „şnur fals”, dispus orizontal, pe exteriorul buzei provin de la laz şi Gornea, iar străchini simple, nedecorate, cu buza îngroşată şi trasă spre interior menţionăm tot din această ultimă localitate, alături de un mic exemplar de la Basarabi. Impresiuni circulare dispuse sub buza unor vase de uz comun cunoaştem de la laz. Decorul format din linii crestate oblic, dispus pe buza unor astfel de vase este unul larg răspândit încă din epoca bronzului. Pentru analogii Basarabi ne rezumăm să cităm doar câteva dintre descoperiri precum cele de la Cârcea, laz, Gornea, Stenca Liubcovei. Pentru „călcâiul” de lance nu avem momentan analogii, care să se dateze în prima epocă a fierului. „Călcâie” de lance, cu secţiune rotundă însă, apar în necropola tumulară de la Işelniţa din Hallstattul târziu. într-o formă diferită, dar cu secţiune patrulateră sunt o serie de piese celtice datate în La Tène-ul timpuriu. Cele cu secţiune patrulateră sunt atestate la Costeşti şi Feţele Albe, din mediul dacic al secolelor II a. Chr. - I p. Chr.. În concluzie, situl (necunoscut iniţial), contribuie într-o oarecare măsură la o mai bună cunoaştere a locuirii Basarabi din zona Olteniei subcarpatice. Astfel de descoperiri sunt extrem de rare până în prezent pentru acest spaţiu geografic, ele fiind mult mai bine documentate pentru sudul şi sud-vestul Olteniei. Astfel că, săpătura noastră, deşi nu a dus la cercetarea de noi elemente de habitat concludente, iar piesele de inventar arheologic sunt reduse numeric, are un aport semnificativ la completarea repertoriului descoperirilor de acest fel. Pe baza puţinelor materiale arheologice tipice s-a putut creiona relaţia cu alte centre politice şi militare contemporane, în special din Banat şi Muntenia. Totodată au fost descoperite şi o serie de complexe care se individualizează prin forma aparte, cum sunt Cx1 şi Cx9 care, în ciuda inventarului extrem de sărac sau inexistent, depăşesc probabil sfera manifestărilor profane. Pentru piesa din fier, în lipsa unor analogii clare care să coincidă cu datarea ceramicii din strat, trebuie să admitem o cronologie mai târzie, în epoca dacică. Prezenţa sa nu poate fi explicată însă pe deplin în stadiul actual al cercetărilor, acest lucru rămânând pe seama investigaţiilor viitoare.