Situl arheologic Covasna - Cetatea Zânelor este situat la periferia oraşului Covasna, pe Dealul Cetăţii. Cele mai numeroase descoperiri din sit aparţin epocii dacice, dar s-au găsit şi materiale din epoca bronzului, prima epocă a fierului sau din Evul Mediu. Suprafaţa amenajată de către daci pe Dealul Cetăţii este de circa 30.000 m2, incluzând aici o acropolă şi cel puţin şase terase (numerotate convenţional ...cu cifre romane, de la I la VI). Terasele antropogene au fost susţinute şi apărate de circa 700 m de ziduri din piatră sumar fasonată, ce aveau în partea superioară o palisadă de lemn. Pe traseul zidului, la intersecţia dintre Terasa a II-a şi Terasa a III-a s-a descoperit un bastion patrulater. Cercetările arheologice s-au concentrat în ultimele campanii în zona bastionului şi a zidului de curtină de pe Terasa a II-a. Aici s-au descoperit două edificii orientate aproximativ E-V ce aveau acoperişul susţinut de trei rânduri de stâlpi din lemn (în SPF I, deschisă în 2016, şi SPF II, deschisă în 2018). Funcţionalitatea edificiilor cu şiruri de stâlpi nu este pe deplin stabilită, dat fiind faptul că nu au fost în întregime conturate iar materialul care le aparţine se află în studiu. Poate fi vorba despre temple, de tipul celor cu aliniamente de coloane, dar nu poate fi exclusă şi o altă funcţionalitate. Din motive logistice, în anul 2020 cercetarea nu a continuat în această zonă, dar aceasta va fi reluată în campania din anul 2021. În campania din anul 2020 s-a deschis un nou sector de cercetare, pe Terasa a III-a. În zona vestică a Terasei a III-a se afla probabil poarta de intrare în cetate, poziţionată în apropierea şeii de legătura cu înălţimile din vecinătate (singura zonă uşor accesibilă în sit). În apropiere se află Terasa a IV-a, de dimensiuni relativ mici, a cărei utilitate este necunoscută. Totodată, la suprafaţă se observau dalele masive de piatra care păreau a face parte dintr-un drum. Obiectivul principal al cercetării pentru anul 2020 a fost acela de a identifica funcţionalitatea dalelor masive de piatră. S-au trasat două casete, C I şi C II, de 5 x 4 m, şi o suprafaţă, SPF I, de 9 x 9 m. Suprafaţa casetelor a fost restricţionată de prezenţa în zonă a singurului adăpost funcţional din sit (care nu poate fi demontat). S-a înlăturat stratul vegetal şi s-a ajuns cu adâncirea în toate unităţile de săpătură până la cca. - 0,30 m, într-un nivel de pământ maroniu-gălbui (ultimul nivel dacic). Dalele masive de piatră au fost surprinse mai ales în C II şi SPF I. Unele au dimensiuni relativ mari (0,80 x 0,50 m) fiind aplatizate cel puţin pe o parte. Aşa cum arată acum situaţia stratigrafică, cel mai probabil aceste dale de piatră au fost aşezate pe stratul vegetal şi nu au nici o legătură cu nivelul de cultură antic de dedesubt. Ca urmare, cele cca. 10 dale de piatră de la suprafaţă, înşiruite pe circa 12 m, au făcut parte dintr-o amenajare contemporană, cel mai probabil din timpul înlăturării copacilor căzuţi după furtuna din 1996 (anterior cercetărilor arheologice). Dalele masive provin dint-o aglomerare de piatră identificată în SPF I. Pietrele, unele de foarte mari dimensiuni (1,30 m x 0,90 m), sunt amplasate mai ales pe panta dinspre Terasa a III-a spre Terasa a II-a. Cel mai probabil pietrele sunt căzute pe o direcţie aproximativ est-vest. În acest stadiu al cercetării nu se poate preciza dacă pietrele provin dintr-un complex arheologic (amplasat la marginea Terasei a III-a sau pe Terasa a II-a) sau fac parte din prăbuşirea naturală a stâncii (aflată foarte aproape de suprafaţă). În stratul maroniu-gălbui în care s-a ajuns cu adâncire nu s-au identificat complexe arheologice sigure. Materialul descoperit a constat aproape exclusiv din fragmente ceramice dacice la care se adaugă o râşniţă fragmentară din tuf vulcanic. La finalul campaniei, casetele au fost acoperite cu pământ. În toate unităţile de săpătură deschise în 2020 cercetarea va continua şi în anul următor.