Cercetările arheologice din campania 2008 s-au axat pe trei obiective importante: - finalizarea S7G, deschisă în prelungirea S7D. Aceasta acoperă zona dintre paramentul exterior al zidului terasei a II-a, terasa a III-a şi respectiv, zidul acesteia din urmă; - continuarea cercetărilor în S7H, deschisă în 2007, pe terasa a II-a, în partea sud-estică a bastionului şi extinderea acesteia înspre terasa a II-a cu... încă 13 m; - actualizarea ridicării topografice. S7H a fost trasată în 2007 pe o suprafaţă de 3 x 6 m. În campania din 2008 am mărit dimensiunile acesteia la 19 x 4 m. Secţiunea respectivă a fost trasată cu scopul de a clarifica dimensiunile şi traseul zidului de curtină a terasei a II-a, din partea sud-estică, precum şi stratigrafia terasei respective. Complexitatea stratigrafică a ultimului nivel de locuire (pământ ars la roşu, demantelări de ziduri, bârne carbonizate) nu ne-a permis să finalizăm decât cercetarea acestuia. Nu am reuşit să decopertăm în totalitate zidul de curtină pentru a vedea dacă are aceleaşi dimensiuni (4,65 m) şi traseu ca în imediata apropiere a bastionului. Urmare a distrugerii cetăţii, în suprafaţa deschisă pe zid şi în faţa acestuia (înspre terasă), a apărut o cantitate mare de pietre rezultate din demantelare, bârne carbonizate de la suprastructura de lemn şi un strat gros (0,20 m) de lut ars la roşu. Sub dărâmătură, pe nivelul de călcare (-0,65 m), au fost descoperite numeroase vase întregibile sau fragmentare. La 6 m de zid, înspre terasă a apărut un pavaj de pietre şi fragmente de vase, lat de cca. 2 m. Pe acest pavaj au fost descoperite, pe lângă fragmente ceramice, două creuzete fragmentare şi zgură de fier, provenite, probabil de la un atelier aflat în apropiere. Foarte posibil ca acest pavaj să facă parte din drumul, (aleea) de acces de pe terasa a doua. Supoziţia noastră va putea fi (sau nu) confirmată doar în campania viitoare, când vom deschide o nouă suprafaţă în imediata apropiere a S7H. S7G (finalizată în anul 2008; dimensiuni: 5,50 x 16,5 m - impuse de configuraţia terenului şi tronsonul de fortificaţie descoperit); a fost trasată pe pantă, la intersecţia a două terase (terasa a II-a şi a III-a), paralel cu S7C şi în prelungirea S7D. Ea a fost trasată cu scopul degajării curtinei terasei a III-a, stabilirii raportului constructiv dintre acesta şi curtina terasei a II-a, şi observării modului în care a fost amenajat terenul între cele două curtine (acesta prezintă o pantă naturală, ascendentă spre zona de intersecţie dintre cele două terase). Curtina terasei a III-a - 4,40 m grosime - a fost dezvelită în întregime; elevaţia conservată in situ depăşeşte nivelul de călcare corespunzător cu aproximativ 0,10 m; faţa interioară a fundaţiei acesteia se păstrează pe o adâncime de 1,80 m, iar faţa exterioară a fost dezvelită până la adâncimea de aproximativ 0,50 m (nu s-a ajuns la sămânţa zidului datorită proastei conservări a tronsonului dezvelit, existând posibilitatea prăbuşirii lui imediat ce rambleul ar fi fost înlăturat). Rambleul corespunzător acestui tronson de curtină, ca de altfel şi în alte sectoare cercetate din fortificaţie, este construit din piatră şi lut dar, pentru prima dată, au fost surprinse urmele unor stâlpi de lemn cu rol de susţinere a fundaţiei, prinşi în structura rambleului (diametrul găurilor de stâlpi de lemn este cuprins între 15-30 cm). Stratigrafia dintre cele două terase, surprinsă pe profilul ESE al secţiunii, arată că: - anterior curtinei de piatră aici a existat o palisadă - urme de la stâlpii acesteia fiind surprinşi în săpătură; - rambleul corespunzător curtinei terasei a II-a, calcă pe nivelul de la care a fost construită curtina terasei a III-a; prin urmare curtina terasei a II-a este construită ulterior curtinei terasei a III-a; - în acest sector, amenajarea fortificaţiei dacice - cu toate fazele: palisadă, curtină de piatră - a deranjat locuirea hallstatiană; în stratigrafia profilului ESE al S7G, se observă cum stratul de cultură hallstattian a fost împins pe pantă cu ocazia reamenajării terasei a două. Artefactele descoperite sunt cele specifice civilizaţiei dacice clasice. Se remarcă, în campania 2008, un număr mare de vase lucrate cu mâna sau roata olarului întregi sau întregibile. Printre acestea amintim o amforă de mari dimensiuni. Pe lângă vasele ceramice, sunt de amintit mai multe fragmente de vase din sticlă, pandantive şi cercei din bronz, o daltă, cuie şi cuţite din fier, unelte din lut (fusaiole, jetoane) şi din piatră (cute, râşniţe). Toate materialele descoperite au fost spălate, marcate şi desenate. Momentan ele se află depozitate la MNIT, pentru a fi prelucrate, urmând ca, în conformitate cu protocolul încheiat, să fie predate MNCR. Ambele secţiuni au fost executate manual, iar caroiajul utilizat a fost cel de 2 x 2 m. Au fost făcute releveele ruinelor descoperite iar complexele surprinse au fost înregistrate atât cu mijloace clasice (fotografie, desen - grunduri/profile) cât şi moderne (înregistrări cu staţie GIS). În ultimele zile ale campaniei a fost reactualizată ridicarea topografică, motiv pentru care, concomitent cu cercetarea arheologică s-a cosit întreaga suprafaţă a cetăţii. De asemenea, în perioada 12-23 iulie 2008, a avut loc a doua ediţie a Taberei de arheologie experimentală care s-a concretizat prin construirea a două palisade simple. (vezi site-ul http://www. simpara.ro/activităţi). Problemele pe care le ridică un sit de dimensiunile Cetăţii Zânelor (o acropolă şi patru terase înconjurate de ziduri din piatră, posibil mai multe bastioane) sunt foarte numeroase. În campania viitoare se impune finalizarea cercetărilor efectuate în jurul bastionului de pe terasa a II-a, cercetarea acropolei, de altfel extrem de dificilă din cauza numeroaselor gropi lăsate de căutătorii de comori precum şi deschiderea unei secţiuni pe latura nord-vestică a terasei a III-a unde presupunem existenţa porţii de acces în cetate. Ar necesita, de asemenea, deschisă o suprafaţă pe terasa a III-a, colţul vestic, unde după configuraţia terenului pare să fie un alt bastion. Ar fi, de asemenea, extrem de importantă cercetarea extremităţii nordice a terasei a II-a, acolo unde Alexandru Ferenczi vorbeşte de existenţa unui turn de supraveghere roman. La finalul săpăturii au fost protejate zidurile descoperite (curtina terasei a treia) şi înlocuite panourile deteriorate, ce protejau curtina primei terase şi zidul de susţinere a platoului din S1. Au fost protejate de asemenea complexele dezvelite în S7H. Datorită numărului mare de vizitatori care doresc să vadă vestigiile „Cetăţii Zânelor” am optat pentru protejarea acestora cu panouri din lemn şi nu prin reacoperirea cu pământ. În acest fel pot fi foarte uşor imaginate structurile imense de piatră care înconjurau terasele şi acropola. Preconizăm ca în anul 2009, în colaborare şi cu susţinerea autorităţilor locale, să propunem spre avizare un proiect de restaurare a vestigiilor descoperite şi de amenajare a drumului de acces spre cetate în vederea integrării ei în circuitul turistic naţional.