Situl neo-eneolitic din punctul Cetăţuia este situat la cca. 2 km. NV de marginea satului Coţatcu, comuna Podgoria, în zona deluroasă de NE a judeţului Buzău şi la cca. 15 km. NV de oraşul Râmnicu Sărat. Primele cercetări sistematice au fost realizate în anii 1973-1974 de Vasile Drâmbocianu, arheolog la Muzeul Judeţean Buzău şi au urmărit recuperarea materialelor arheologice provenite din complexele distruse d...e alunecările de teren, precum şi stabilirea stratigrafiei aşezării. În acest scop a fost trasată, pe centrul aşezării, o secţiune cu dimensiunile de 40x1,5 m, orientată pe direcţia NE-SV. Cercetările arheologice sistematice de la Coţatcu-Cetăţuia au fost reluate între anii 2006-2010 şi valorificate în cadrul proiectului Interferenţe culturale în nord-estul Munteniei în epoca neo-eneolitică, parte a programului de cercetare a neo-eneoliticului din sudul României, intitulat Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos. Din colectivul de cercetare au făcut parte G. Trohani, R. Andreescu, L. Grigoraş, E. Paveleţ, K. Moldoveanu şi C. Haită. În campaniile din anii 2006-2010 au fost deschise trei suprafeţe cu scopul surprinderii stratigrafiei prin îndreptarea malurilor rezultate în urma eroziunii (P1 şi P3) sau prin verificarea unor săpături mai vechi (P2): P1 (18x2,5-3 m), trasată pe direcţia NV-SE; P2 (10x1,5 m), realizată în centrul aşezării şi orientată pe direcţia NE-SV şi P3 (cca. 11 m lungime), deschisă în partea de SV a aşezării. În campania din anul 2019, desfăşurată în perioada 29 august-6 septembrie, a fost deschisă o nouă suprafaţă, notată cu sigla S1 (Pl. I. 1). Această secţiune a fost trasată în continuarea celei realizate şi cercetate de V. Drâmbocianu în anii 1973-1974 şi este orientată pe direcţia SV-NE. Iniţial, secţiunea 1 a avut dimensiunile de 12x1,5 m, aceasta fiind extinsă ulterior, înspre SV, cu o suprafaţă de 1x2,5 m. Pentru o mai bună gestionare a înregistrării informaţiilor, secţiunea a fost împărţită în şase carouri de 2x1,5 m şi unul cu dimensiunile de 1x2,5 m. Carourile au fost numerotate de la 1 la 7, începând din capătul de NE al S1. Scopul principal al deschiderii S1 l-a constituit identificarea unor posibile amenajări ale zonei de terasă din proximitatea tell-ului. Alte obiective ale cercetării au constat în încercarea de identificare a limitei, din această zonă, a locuirii eneolitice şi în verificarea existenţei unor posibile depuneri arheologice pe terasa din marginea acestuia. Cercetarea secţiunii 1 a condus la identificarea unei cantităţi foarte mici de fragmente ceramice aparţinând culturii Starčevo-Criş. Majoritatea materialului ceramic a fost descoperit în stratul de cultură şi prezintă un grad de fragmentare foarte accentuat. Nu a fost identificat nici un fragment osteologic, resturile faunistice neputându-se păstra, cel mai probabil, din cauza acidităţii solului. Singurul complex neolitic descoperit este reprezentat de o groapă (Gr. 1) identificată în perimetrul caroului 5 şi care intră în profilul de NV al secţiunii (Pl. I. 2). Aceasta a apărut la adâncimea de 0,80-0,86 m şi are o lăţime maximă de cca. 1,50/1,60 m (măsurată pe profilul de NV). Groapa „coboară” până la cota maximă de 2,33 m, într-un sol galben-roşcat, steril din punct de vedere arheologic. Umplutura gropii constă dintr-un pământ de culoare cenuşie, amestecat cu granule mărunte de cărbune, cenuşă şi fragmente ceramice neolitice (Starčevo-Criş), de dimensiuni foarte mici. Dimensiunile foarte mici ale fragmentelor ceramice descoperite în Gr.1, ca de altfel pe toată suprafaţa secţiunii, permite doar atribuirea probabilă a acestora unor etape târzii ale culturii Starčevo-Criş. Au mai fost descoperite câteva aşchii de silex şi un percutor fragmentar. Trebuie menţionată şi identificarea unor fragmente ceramice ce pot fi atribuite perioadei târzii a epocii bronzului. Deşi prezenţa materialelor aparţinând epocii bronzului mai fusese semnalată în zona satului Coţatcu, este pentru prima dată când astfel de fragmente ceramice sunt descoperite în situl din punctul Cetăţuia.