Situl se află amplasat pe un deal la nord de sat înspre localitatea Archid. Dealul are o altitudine de 407 m faţă de nivelul mării dominînd împrejurimile. Zona superioară a platoului este plată, intinsă, dar amenajarea acesteia este de natură antropică, pe un loc dominant cu diametrul de max. 50 m. Situl a fost identificat în urma unor recente cercetări de teren (primăvara 2017). Cu acest prilej au fost descop...erite puţine fragmente ceramice aparent preistorice. La suprafaţă este vizibil valul de pământ cu şanţ în faţă şi în interior. Şanţul exterior este actualmente colmatat de erozoiunea naturală a dealului dar şi de posibilele amenajări genistice din primul sau al doilea război mondial. Prezenţa unei baterii de tun, care a distrus centrul fortificaţiei, şi elementele defensive din jurul acesteia (“şanţul interior”) au adus modificări morfologice faţă de forma iniţială a cetăţii. Obiectivul principal al diagnosticului de la Coşeiu, l-a constituit recoltarea unui material arheologic mai consistent în vederea stabilirii cronologiei sitului. Şondajul S1/2017, cu dimensiunile de 6x1m, orientat aprox. S-N a fost prelungit, în acest an cu 10m spre nord. Săpătura s-a realizat tot cu sprijinul membrilor Clubului Alpin şi ai Organizaţiei Studenţilor Pentru Natură din Cluj Napoca şi a fost amplasată în zona internă mai inaltă a incintei fortificate în perspectiva prelungirii acestuia peste elementele defensive. De altfel cu această prelungire, s-a ajuns exact în spatele valului perimetral al fortificaţiei. Stratigrafia staţiunii arheologice de la Coşeiu- Cetate, în sectorul cercetat, este simplă. Imediat sub iarbă şi frunze în solul negru au fost descoperite şi fragmente ceramice şi lipitură de perete arsă, iar la 0,20-0,30m stânca nativă (micaşist). Conform observaţiilor din teren în sondajau apărut şi în acest an urme de la construcţii de suprafaţă din lemn cu pereţi realizaţi din lipitură pe schelet din nuiele. Materialele arheologice ceramice (ceramică modelată cu mâna şi la roată) încadrează construcţia în cea de-a doua epocă a fierului, mai precis epoca dacică (sec. 2-1 a.Chr.). Prezenţa unor materiale ceramice consistente din epoca bronzului ne îndreptăţesc credem că în acest punct a existat o posibilă fortificaţie şi în acest orizont cronologic. Cu acest prilej a fost secţionat şi aşa-zisul „şanţ interior”, vizibil pe teren. Între m 7-10 ai sondajului, se poate constata o coborâre antropică, până la -0,4-0,5m, pentru excavarea solului şi a rocii în vederea ridicării valului de apărare. Aspectul general al acestei excavări este alveolat cu umplutură amestecată de materiale ceramice preistorice şi dacice. Campania anului 2018 a constat în prelungirea unităţii de cercetare din anul precedent în vederea stabilirii situaţiei arheologice din spatele valului de apărare. Sondajul urmează să fie prelungit spre sud şi nord în vederea verificării situaţiei arheologice, a sistemului constructiv defensiv şi a elementelor de habitat intern.