Fortificaţia romană de la Cioroiul Nou, punctul Cetate, reprezintă unul dintre cele mai importante monumente arheologice de pe teritoriul judeţului Dolj. Ca atare, şi în anul 2005 au fost întreprinse săpături arheologice în acest punct, cu fonduri puse la dispoziţie de MO Craiova. Fortificaţia are dimensiuni apreciabile (240 x 135 m) şi a fost prevăzută cu două şanţuri de apărare, bermă şi val de pământ1. În p...erimetrul fortificaţiei de la Cioroiul Nou a funcţionat o statio, prin urmare un post militar roman asigurat de militari ai legiunii VII Claudia. Faptul este atestat de o inscripţie2 şi de mai multe cărămizi ştampilate3. Săpăturile arheologice din 2005 s-au concentrat în sectorul în care bănuiesc a se fi aflat postul militar mai sus menţionat, şi anume în colţul de NV al fortificaţiei. Concret au fost săpate două secţiuni: S1/2005 şi S2/2005, ambele orientate E-V. S1/2005 Dimensiunile secţiunii: 20 x 2 m. Capătul de V al secţiunii a suprapus parţial berma şanţului (fossa) surprins în campania din anul 20044. De precizat că sistemul de fortificare alcătuit din fossa, bermă şi vallum, pare să reprezinte ultima amenajare romană din acest sector (colţul de NV) al fortificaţiei. Cercetările mai vechi au precizat datarea fortificării platoului la mijlocul sec. III, după invazia carpilor din anul 2475. Stratul vegetal are o grosime de 0,30 m, succedat de un nivel de culoare vânătă-gălbuie, de aceeaşi grosime. Sub acesta, aşadar la –0,60 m, se găseşte o platformă groasă de 0,30 m, care conţine o mare cantitate de ţigle şi olane sparte cu puternice urme de arsură, de unde concluzia că este vorba despre un acoperiş aparţinând unui edificiu distrus în mod violent. Sub acest nivel, se găseşte un altul, în care am aflat o ţiglă fragmentară cu ştampila de acum binecunoscută a producătorului ceramic Ambiurus6. În c. 4, la 0,50 m adâncime am descoperit o formaţiune de ţigle şi cărămizi sparte, amenajate sub forma unui „zid” orientat N-S, dispus pe o lentilă de lut galben. Am folosit ghilimelele, deoarece nu este vorba despre un murus în adevăratul sens al cuvântului; ce-i drept, s-a păstrat numai partea sa inferioară, restul fiind demantelat. Foarte interesant este faptul că aşa zisul „zid” suprapune nivelul de incendiere de care am vorbit anterior, contextul stratigrafic indicându-l contemporan cu sistemul de fortificare fossa-bermă-vallum. Sub lentila de lut galben menţionată mai sus, la –0,75 m am depistat un complex de formă ovală (d.min.-0,35 m), cu pereţii lutuiţi şi arşi, dar fără inventar; acesta poate fi identificat drept un cuptor menajer sau un spaţiu de depozitare a alimentelor, aşa cum am mai descoperit şi în anul 20027. C. 5-6, la –0,60 m adâncime, conţin un nivel fragmentar de cărămizi (un singur rând), dispuse arcuit, cu frontul spre SE. Ar putea fi vorba despre temelia unui zid sau despre o podea. Deocamdată nu-mi este clar raportul stratigrafic dintre această amenajare şi cea anterioară. În c. 7-8, am aflat doi din pereţii unei clădiri (locuinţe?), realizaţi din chirpic şi cărămizi lipite cu lut. Pentru a depista măcar un capăt al său, prin urmare un al treilea perete, la S de S1/2005, la o distanţă de 0,50 m, am deschis o cas. (C1/2005) de 4 x 1 m. Din păcate, nu am depistat acest perete, locuinţa fiind mai lungă decât am presupus eu. Însă interiorul său a prezentat un bogat material arheologic: un unguentarium de bronz, o figurină a zeului Mercurius, o monedă de argint de la Septimius Severus, o alta de bronz de la Marcus Aurelius, o fibulă de tip Aucissa şi o alta în formă de T, precum şi o mare cantitate de ceramică romană, parţial pictată. Interiorul locuinţei, la –0,90 m adâncime, este puternic ars, fapt ce denotă un puternic incendiu care a şi distrus-o. Un alt amănunt important este acela că pe latura sa de V am aflat un „depozit” de resturi osteologice animale între care un maxilar de porc; împreună cu acestea erau amestecate fragmente ceramice şi un vârf de spadă. Complexul din urmă ar putea fi cel mai probabil o groapă menajeră. S2/2005 Dimensiunile secţiunii: 10 x 2 m. A fost trasată pentru a verifica continuitatea spre S a clădirii cu absidă şi hypocaustum, descoperită în campaniile din anii 2000-20018. Practic am dezvelit întreaga absidă, al cărei diametru măsoară 5,07 m. Din săpătură a fost recoltat un bogat material ceramic databil în prima jumătate a sec. III, precum şi fragmente din materialul calcaros cu care era placată clădirea. Note: 1. Tudor 1962, p. 547-553; Petculescu, Oberlander-Târnoveanu, Bondoc 2002, p. 104-105; Bondoc 2005, p. 126-127. 2. IDR, II, 141, cu bibliografia; Bondoc 2004, p. 9-11, nr. 5; Petolescu 2005, p. 76-77, nr. 99. 3. D. Bondoc, p. 117-121; Bondoc 2001, p. 177-182; Petolescu 2005, p. 77, nr. 100. 4. Bondoc 2005, p. 126-127. 5. Tudor 1962; p. 552; Tudor, Diaconescu, Popilian 1967, p. 604. 6. Petculescu, Bondoc, Bălteanu, Răduţă 2003, p. 89; Petolescu 2005, p. 77, nr. 101. 7. Petculescu, Bondoc, Bălteanu, Răduţă 2003, p. 89. 8. Petculescu, Bondoc 2001, p. 69-70; Petculescu, Oberlander-Târnoveanu, Bondoc 2002, p. 104-105.