În acest an au fost reluate cercetările arheologice în cadrul aşezării romane de la Cioroiul Nou, cu fonduri reduse puse la dispoziţie de către Muzeul Olteniei. Săpături în cadrul aşezării de aici s-au mai făcut în anii 1938, 1959, 1960 şi 19611. Din pricina faptului că situl arheologic se află în proprietate privată şi este acoperit cu diverse culturi agricole, obiectivul atacat a fost terasa din partea de NV ...a aşezării. Secţiunea S. 1 / 2000 a fost trasată la o distanţă de 300 m V faţă de aliniamentul vechiului cimitir. Facem această precizare întrucât după cele constate la faţa locului, în urmă cu 40 ani aria cimitirului era ceva mai mică decât în prezent. Din acest punct de vedere, pe planul general2 ridicat atunci, acest reper ar trebui uşor modificat. Orientată E - V, S. 1 / 2000 a avut lungimea de 24 m şi lăţimea de 2 m. Faţă de cursul actual al pârâului Cioroiu, secţiunea a avut capătul vestic la 22 m S de această apă. Şi în acest caz vechile măsurători nu mai corespund; mai mulţi săteni au relatat că albia pârâului a fost dragată şi modificată între timp, faţă de vechiul curs. Scopul urmărit prin săparea acestei secţiuni a fost acela de a depista eventualele complexe în această porţiune de teren, până în prezent necercetată arheologic3. La suprafaţă se găseşte un strat de sol vegetal destul de subţire (0,2 m), care conţine fragmente de ţigle, olane şi cărămizi, pietre, ceramică, cochilii de melc, toate răvăşite de lucrările agricole. Alături de acestea s-au descoperit patru cuie din fier şi câteva fragmente de paviment în formă de pişcot. Stratul următor este de pământ de culoare galben-cenuşie şi este mai greu de sesizat. Totul pare a fi o nivelare a unor structuri mai vechi. Dumitru Tudor menţiona faptul că în anul 1926, terasa vestică a aşezării, unde am trasat secţiunea S. 1 / 2000 a fost nivelată de săteni în vederea obţinerii terenului necesar culturilor agricole4. Cel de-al treilea şi ultimul strat, de culoare galbenă-maronie este şi cel mai bogat în obiecte şi complexe arheologice, care vor fi prezentate sumar în cele ce urmează. 1. Spre capătul estic al secţiunii, în caroul 2, la -0,55 m adâncime a fost depistată o structură de zidărie (C 1) ce iese din peretele secţiunii. Este vorba despre pietre lipite cu mortar, pe o suprafaţă de 1,24 x 0,55 m. În apropiere de acest complex au mai fost descoperite: o monedă de bronz (C. 4, la adâncimea de -0,75 m) emisă de Traian; o altă monedă din bronz, bătută în vremea lui Alexandru Severus şi o fusaiolă din lut (ambele în C. 3, la adâncimea de -0,6 m); un cuţit-cosor de 18,3 x 3 cm şi un cârlig din fier lung de 15 cm (ambele în C. 1, la adâncimea de -0,7 m); partea inferioară a unui vas executat la roată din pastă roşie, h = 7 cm, Dfund = 9,5 cm (C. 2, la adâncimea de -1,1 m) şi un fragment de râşniţă (partea superioară) din piatră, înalt de 10 cm (C. 2, la adâncimea de -1,2 m). 2. Lângă baza formaţiunii de zidărie, la V de aceasta (C. 2, la adâncimea de -1,25 m) a fost depistată o groapă de provizii (C 2) cu diametrul de 1,4 m, adâncă de 0,7 m, cu pereţii şi fundul ars. 3. În C. 7 - 8, la -0,5 m adâncime a fost surprinsă o formaţiune compactă de pietre şi cărămizi (C 3), prinse cu mortar şi lut, lată de 1,9 m, ce s-a păstrat pe o înălţime de cca. 1 m. 4. În faţa acestei structuri de zidărie a apărut o groapă lată de 1,5 m şi adâncă de 2,8 m. În interiorul acestui complex au fost aflate resturi de oase de animale între care şi un fragment de maxilar de porc, ca şi cioburi de sticlă şi ceramică ce prezintă urme puternice de arsură. La adâncimea de -2,8 m a fost descoperit un opaiţ cu 5 ciocuri (11 x 9,5 x 3,5 cm). Acesta a fost executat din pastă fină de culoare gălbuie. Toarta nu s-a păstrat. Pe spate opaiţul este ştampilat. Actualmente ştampila nu mai poate fi citită. 5. În C. 11 - 12, la -0,95 m adâncime am depistat urmele unei instalaţii de încălzire (hypocaustum). În porţiune săpată au fost surprinse bazele a şase pile din cărămizi lipite cu lut, dispuse pe două rânduri orientate NV - SE. Acestea sunt constituite din două - trei cărămizi mici (0,22 x 0,22 x 0,06 m) suprapuse, aşezate fiecare pe câte o cărămidă-bază ceva mai mare (0,32 x 0,32 x 0,06 m). Pe platforma hypocaustului aflată la -1,2 m, pot fi observate şi urme altor pile care în prezent nu se mai păstrează, fiind demontate. Distanţa dintre cărămizile bază este de 0,23 m. Pentru a determina mărimea hypocaustului, în capătul de E al secţiunii, după lăsarea unui martor, am săpat o casetă (2 x 2 m). Se pare că latura E - V a hypocaustului măsura 5 m. Este a doua instalaţie de acest gen cunoscută la Cioroiul Nou, după cea aflată sub cimitirul actual, care era menită să deservească termele5. Epuizarea fondurilor alocate nu a permis cercetări de mai mare amploare în cadrul acestui complex (C 6). După fotografiere şi desen, complexul, ca dealtfel întreaga secţiune au fost astupate în vederea unei cercetări mai amănunţite în campaniile viitoare. Deocamdată au fost dezvelite două rânduri de pilae orientate NV - SE. Multe din cărămizile descoperite aici poartă ştampila legiunii a VII-a Claudia. 6. În faţa acestora, la E de cele două rânduri de pilae a fost descoperită o aglomerare de cărămizi (C 5) a cărei prezenţă nu o putem explica încă. Alte descoperiri notabile: mai multe fragmente de sticlă, un fragment de silex (5 x 4 cm) găsit la suprafaţa solului, un topor de piatră (8 x 4,5 x 4,5 cm) cu gaură de înmănuşare din epoca bronzului (C. 8, la adâncimea de -0,35 m), o cărămidă fragmentară cu linii incizate în reţea (C. 8, la adâncimea de -0,5 m), un castron executat la roată din pastă fină de culoare gri-cenuşie (22 x 8 x 8cm) cu fundul perforat (C. 10, la adâncimea de -1,1 m). De asemenea sunt de remarcat mai multe fragmente de cărămizi cu diferite semne incizate, un proiectil de piatră (D = 9 cm; g = 5 cm) şi o buză de mortarium. Sondajul din 2000, deşi de mici dimensiuni, a dus la descoperirea unor vestigii - clădirea cu hypocaust - care alături de edificiile cunoscute din cercetările anterioare subliniază poziţia deosebită a sitului de la Cioroiu printre aşezările fără statut urban din Dacia romană. Apariţia cărămizilor cu ştampila legiunii VII Claudia, atestă participarea armatei la lucrările cu caracter edilitar de la Cioroiu şi deci importanţa pe care o atribuia aşezării administraţia provincială romană. În campania din 2001 se intenţionează continuarea cercetărilor arheologice pe o scară mai mare. Vor fi executate săpături în suprafaţă în zona şanţului şi spre interiorul fortificaţiei pentru a se clarifica structura şi în măsura posibilului şi cronologia sistemului de apărare al aşezării. Planşa 15