Cercetările arheologice efectuate in sectorul de E s-au concentrat într-un singur obiectiv: încăperea C.16, componentă a edificiului romano-bizantin din sectorul de E (aflat, conform caroiajului general al cetăţii în c.N-O-P76, adosat curtinei de SE). Aici au fost atacate atât încăperea C16 cat şi coridorul dintre C.16 si C.1 (în cazul încăperii C16, suprafaţa a fost împărţită în două casete, A şi B, acestea fi...ind despărţite de un microprofil median, orientat NV-SE, pentru verificarea şi urmărirea situaţiei stratigrafice). Cercetările arheologice efectuate în sectorul de E s-au desfăşurat în încăperea C.16 precum şi pe coridorul dintre C.1 şi C.16 însumând o suprafaţă de cca. 50 m2. Pe verticală, excavaţia s-a desfăşurat la adâncimi diferite, încadrându-se între 1,75 - 2,05/2,10 m în cazul încăperii C.16 respectiv 1,40 – 1,75 m în cazul coridorului C.1/C.16. Cercetarea şi-a propus continuarea săpăturii din anul precedent, precum şi clarificarea situaţiei din încăperea C.16, parte componentă a edificiului romano-bizantin plasat în sectorul de est. În campaniile precedente, săpăturile efectuate în această încăpere au oferit un material ceramic bogat, constând în fragmente de amfore, căni şi opaiţe, numeroase fragmente de sticlă (fragmente de pahare şi candele), precum şi o situaţie arheologică deosebită, distrugerea romano-bizantină fiind acoperită de dărâmătura zidului de incintă. Pentru continuare cercetării întreprinse în sectorul estic al Capidavei s-a apelat la săpătura arheologică. Atât în încăperea C.16 cat şi pe coridorul dintre C.16 si C.1 săpătura s-a realizat în suprafaţă prin metode manuale. În cazul încăperii C.16, suprafaţa a fost împărţită în două casete, A şi B, acestea fiind despărţite de un micro profil median, orientat NV – SE, pentru verificarea şi urmărirea situaţiei stratigrafice. Au fost efectuate înregistrări fotografice în toate etapele săpăturii arheologice iar la final au fost întocmite şi completate, după caz, grundurile şi profilele stratigrafice. Campania 2010 a debutat la adâncimea de –1,75 m finalizându-se la –2,05 /-2,10 m. Iniţial, săpătura a continuat cu investigarea nivelului de distrugere romano-bizantină plasat cronologic la sfârşitul sec. VI şi recuperarea materialului ceramic aferent acestuia. Materialul arheologic descoperit respectă în mare măsură, proporţiile şi diversitatea întâlnite în campaniile precedente. Se remarcă fragmentele de amfore (LR1, LR2, LR4, amfore de tip pontic), vase de bucătărie, căni şi obiecte de iluminat. De asemenea, un număr însemnat de fragmente ceramice provenite de la veselă de tipul ARSW, element importat pentru cronologia relativă a distrugerii. Un alt element deosebit ar fi absenţa aproape totală a materialului osteologic, fapt ce ar reprezenta un argument solid în ceea ce priveşte funcţionalitatea încăperii în epocă: loc de depozitare. După acest nivel, din punct de vedere stratigrafic au fost semnalate încă două nivele distincte, anterioare distrugerii de la sfârşitul sec. VI. Primul dintre acestea reprezintă un nivel de cenuşă şi lemn carbonizat cu multe fragmente osteologice , având o consistenţă scăzută, prăfoasă. Fragmentele ceramice descoperite în acest nivel corespund materialului arheologic întâlnit în nivelul de distrugere romano-bizantină. Nivelul mai prezintă de asemenea bucăţi de piatră şi resturi de ţigle, olane şi cărămizi, ce au ajuns aici foarte probabil datorită consistenţei scăzute a stratului de cenuşă. Cel de-al doilea nivel anterior distrugerii de la sfârşitul sec. al VI-lea se caracterizează printr-un sol de culoare brun – verzui, fiind un strat compact, cu multe resturi organice, în special osteologice. Culoarea solului s-ar putea explica atât prin materialul organic descompus cât şi prin umiditatea excesivă datorată canalului de scurgere, prezent în zonă. Materialul ceramic descoperit, puternic afectat de depuneri organice, este scăzut, fragmentar şi fără conexiune, sugerând astfel o zonă de depunere menajeră. De asemenea, acest nivel prezintă foarte puţine resturi de piatră şi cărămidă rezultate din dărâmătură. Cea de-a doua zonă supusă cercetării în cadrul campaniei din anul 2010, a fost coridorul dintre încăperile C.16 şi C.1, în care am desfăşurat săpături şi în campania precedentă, oprindu-ne pe un nivel puternic incendiat. Excavaţia a debutat la adâncimea de –1,40 m, fiind efectuată pe toată suprafaţa coridorului. În urma săpăturii finalizată la –1,75 m, au fost descoperite două ziduri de piatră legate cu pământ, orientate perpendicular pe intrarea în încăperea C.1. Între aceste două ziduri a fost descoperit de asemenea şi un bloc de piatră, de formă dreptunghiulară, posibil element arhitectonic, a cărui funcţionalitate nu a putut fi încă stabilită. Materialul ceramic este sărac dar unitar, din investigarea coridorului în cauză fiind recuperate o amforă de tip spatheion, întregibilă, o cană cu două torţi si câteva fragmente de platou de tipul Hayes ARS 105, puternic afectate de incendiu. Cele două ziduri mai sus amintite, cât şi prezenţa materialului ceramic în proximitatea zidului de incintă trădează unele aspecte cu privire la compartimentarea camerală a edificiului plasat în sectorul de E, în preajma distrugerii suferite în ultimul sfert al sec. al VI-lea, pe care ne propunem să le clarificăm în campania viitoare. Rezultatele campaniei din anul 2010 ne-au oferit informaţii importante cu privire la situaţia înregistrată la sfârşitul sec. al VI-lea pentru edificiul plasat în sectorul estic al Capidavei. Finalizarea cercetării nivelului de distrugere datorat atacurilor slavo-avare completează informaţiile cu privire la funcţionalitatea edificiului. De asemenea, descoperirea unor noi ziduri şi elemente arhitectonice pe coridorul dintre încăperile C.1 si C.16 oferă date noi despre arhitectura edificiului în cauză, sugerând faze de construcţie distincte. [Zaharia Covacef, Tiberiu Potârniche]