Suprafaţa cercetată: - c. b-c-d-e 77-76 (cu latura de 5 m). În sectorul VII, campania din anul acesta a urmărit, în liniile şi parametrii trasaţi in campania din 2005, clarificarea colţului de SV al castrului (în condiţiile în care colţul simetric de NV nu se mai păstrează, din cauza excavărilor de la începutul sec. XX1). Punctul de lucru a fost acelaşi ca şi în campania trecută, în zona aşa-zisului turn 82,... care face joncţiunea dintre curtina H şi curtina I şi zidul de incintă al cetăţii dinspre Dunăre, al cărui traseu n-a fost încă stabilit cu precizie. Cercetările din campaniile 2005-2006 încep sa confirme faptul că latura de SV a cetăţii trecea prin acest loc. Cercetările din această zonă, cel puţin până acum, nu par să confirme presupunerile lui Gr. Florescu, potrivit cărora - prin analogie, şi considerarea principiului simetriei ce caracterizează castrele romane - această latură de SE ar avea aceeaşi dispoziţie şi elemente arhitectonice ca şi latura opusă ei, cea NV3. Afirmăm aceasta, luând în considerare traseul curtinei H, care virează oblic şi se pare că se uneşte cu zidul I, după un traseu de 10 m. S-a continuat degajarea curtinei exterioare H şi a zidului turnului 8, zid dispus oblic lângă de capătul dinspre Dunăre al curtinei H. Taluzul format aici prin ruinarea curtinei H, care vireaza spre V, are panta orientată spre S şi merge până la zidul amenajării poligonale (numită de Gr. Florescu turn cu „o formă cu totul neregulată”)4. Aceasta amenajare închide practic, deocamdată, colţul de SV al cetăţii. Fragmentele de piatră spartă, ce apar din abundenţă, şi de mortar fărâmiţat ne fac să credem că aici pe zidul de incintă al cetăţii a fost, probabil, decapat paramentul, fiind folosit la construirea turnului în sec. X, odată cu amenajarea fortificaţiei bizantine. În capătul dinspre SE al străzii ce mărgineşte curtina H, comandamentul din sectorul VI, clădirea cu absidă şi zidul cu declivitate din c.77-735 ne-am adâncit cu cca. 30 de cm, ocazie cu care a fost descoperit un schelet de cal, incomplet, dar în conexiune anatomică (vezi CCA pentru campania din 2006). După săpăturile din anul acesta, am ajuns la concluzia că zidul H nu se termină de fapt într-o aglomerare de pietre legate între ele cu mortar, aşa cum observa Gr. Florescu. Curtina H se termină în doi timpi: pe de-o parte sfârşeşte brusc paramentul, iar emplectonul său, de fapt, virează oblic, paralel cu zidul lung al aşa-zisului turn 8, spre capătul de S-V al zidului de incintă dinspre Dunăre al cetăţii, facand jonctiune cu zidul I care se termina brusc spre Dunare, surpat la rându-i de eroziune sau de un posibil cutremur. Situaţia este complicată în zonă de apariţia a două fragmente de zid: unul fragmentar, din piatră legată cu mortar în partea superioară, perpendicular pe taluzul curtinei H şi care se pierde după un traseu de 1,5 m; un al doilea, jos, la nivelul de călcare al curtinelor H şi I, care vine dinspre V şi este alipit curtinei I. Acesta din urmă este amenajat din piatră legată cu pământ. Rămâne de văzut în acest sector, pe măsura avansării cercetărilor, dacă aceste două fragmente clarifică sau complică situaţia în colţul de SV al castrului. În stadiul actual al cercetărilor nu reiese utilitatea amenajării poligonale (turnul 8), cu toate că Grigore Florescu, într-o concluzie, nu-l mai numeşte turnul 8 cu formă atipică, ci ziduri ce aveau destinaţia consolidării masei de pietre peste care avea să fie ridicat zidul castelului târziu. În sprijinul afirmaţiei sale vine doar faptul că aceste ziduri – din care se mai păstrează doar cel lung, oblic, cel scurt care se lipea de curtina H, pus în planul din 1958, nefiind găsit de noi în săpătura din ultimele campanii – sunt formate din blocheţi regulaţi, fără mortar. Constituie o excepţie prin amplasarea direct pe pământ, fără a se folosi de zidurile romane târzii ca postament, aşa cum se întâmplă cu toată fortificaţia medievală, inclusiv cu castrul târziu. Inventarul mobil este asigurat în cea mai mare parte de ceramica uzuală romană târzie, aparţinând sec. al VI-lea, amestecată în parte cu ceramică medieval timpurie. Fragmentele ceramice sunt disparate şi ţin de tipologii diverse. În proximitatea scheletului de cal a fost descoperită o monedă, datată în timpul domniei lui Constantius II (vezi CCA pentru campania din 2006). Problematica sectorului VII rămâne în continuare foarte complexă, iar cercetările înaintează anevoios, din cauza declivităţii terenului şi a săpăturii destul de restrânse ca suprafaţă, motive pentru care nu putem soluţiona rapid necunoscutele din această zonă, care are o suprafaţă destul de mare. În campaniile viitoare poate ne vom pute face o imagine, şi parţial ar fi bine, cum a arătat partea de SV a cetăţii. De asemenea, cercetarea sistematică ridică aici din nou problema alunecărilor de teren sub acţiunea unor mişcări seismice, cărora s-ar putea datora „clivarea” zidului I şi „golirea” terasei inferioare, pe care acesta o delimita, eventual, spre NE. O altă problemă ar fi cea a reumplerii acestei terase, până la latura de SV a zidului de incintă roman târziu, surprins către S (curtina J), cu ruine scurse de pe terasa superioară şi prin amplasarea/săparea bordeielor medio-bizantine în această umplutură6. [Costin Miron]