.
Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2003
Anul:
2003
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade:
Epoca romană;
Epoca bizantină
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit:
Cetate
Județ:
Constanţa
Localitate:
Capidava
Comuna:
Topalu
Punct:
Cetate
Sector:
Sector VII – carourile c-d 75-74
Toponim:
Capidava
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Covacef Zaharia Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Dobrinescu Cătălin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Florescu Radu Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Matei Cristian Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Miron Costin responsabil sector Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Opriş Ioan Carol Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Pinter Zeno-Karl Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Ţiplic Ioan Marian Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Cod RAN:
Raport:

Sector VII – carourile c-d 75-74 Săpăturile executate de studenţi ai Facultăţii de Istorie şi Patrimoniu din Sibiu, s-au concentrat şi în campania iulie - august 2003 asupra părţii de NE a sectorului VII, în carourile c-d 75-74. A fost continuată degajarea zidului longitudinal, pe care au fost alipite bordeiele 255, 256, 257, şi care uneşte zidul de incintă de pe latura de est cu absida din caroul c 72, a co...nstrucţiei ce se întinde în spaţiul carourilor a-d 72-70. În urma recentei degajări, am putut constata păstrarea unei elevaţii de 1 m a zidului amintit, al cărui parament de SV este în continuare prăbuşit pe jumătatea superioară şi în carourile c 75-74. Spre deosebire de observaţiile de anul trecut (vezi CCA 2002), în carourile c-d 75 şi c-d 74 a fost surprinsă o dărâmătură pe o lungime de 5 m, care apare ca o fostă ramificaţie laterală a zidului longitudinal menţionat mai sus. Zidul a fost demolat şi resturile întinse de stratiotai pentru nivelarea suprafeţei în vederea construirii bordeielor 255 şi 265. Mortarul folosit la acest zid este de bună calitate, cu multă cărămidă pisată şi foarte asemănător cu cel din zidul longitudinal, iar prezenţa numeroaselor tegulae întregi ne face să credem că zidul a fost ridicat în tehnica opus mixtum. Are foarte multă piatră spartă, provenind cel mai probabil din emplecton. Între dărâmături au apărut olane sparte, fragmente tegulare şi o bârnă groasă arsă, păstrată parţial. În caroul c 76 au fost scoase la iveală resturi de grinzi arse, fragmente de olane şi mănunchiuri de stuf ars. Tot aici au apărut un opaiţ de secol VI p.Chr. păstrat fragmentar, un cârlig de pescuit din bronz cu urme de sfoară pe coadă, o lamă de cuţit cu lungimea de 10 cm şi solzi de peşte mic, probabil din familia cipiridelor. În caroul d 75, sub bordeiul 255, demolat în campania de săpături din anul 2002 a apărut un şir de bolovani, ce a aparţinut unui bordei dintr-o fază de locuire anterioară. Săpătura a fost extinsă spre limita de SV, care este constituită aici de edificiul cu absidă, bordeiul 256 fiind demontat integral, pentru aducerea la acelaşi nivel a carourilor c-d 77-76-75, unde stratigrafia este foarte complexă şi dificil de urmărit din cauza numeroaselor intervenţii medio-bizantine în straturile romano-bizantine. Inventarul rezultat este comun, numărând fragmente ceramice medio-bizantine striate, dar şi multe alte fragmente ceramice romano-bizantine, provenind de la mai multe amfore cu coaste şi striuri. Un singur vas, o amforă cu coaste de dimensiuni mari, a putut fi reîntregit de studenţii specializării conservare-restaurare din Facultatea de Istorie şi Patrimoniu – Sibiu. Alături de ceramică, între descoperirile mobile se numără şi un pahar, probabil, sau un clopoţel de bronz foarte oxidat, partea exterioară prezentând şi urme de oxid de fier, iar la interior oxid de cupru, piesă găsită în caroul c 75. Tot aici au apărut un cap de cheie, o tortiţă tot din bronz, cât şi o fibulă de bronz de tip Zwiebelknopffiebel, fără arcul de închidere şi cu unul din bulbi lipsă. În bordeiul 256 au fost descoperite la un loc, pe o arie de 0,40 x 0,40 m, 9 oase de viţel lustruite (probabil de la rulare sau folosire îndelungată), cu urme de prelucrare. Problemele puse de sectorul VII rămân în continuare foarte complexe, iar cercetările înaintează anevoios din cauza declivităţii terenului şi a săpăturii destul de restrânse, motive pentru care nu pot fi oferite răspunsuri imediate necunoscutelor din acest sector, care are o suprafaţă destul de mare. În campaniile viitoare poate vom afla, şi parţial ar fi bine, cum a arătat partea de SV a cetăţii, şi dacă această parte are actuala configuraţie datorită intervenţiei voite a locuitorilor cetăţii care ar fi terasat-o, sau în urma unor mişcări seismice. [Costin Miron (ULB Sibiu) - responsabil]

Sursa:
Cronica cercetarilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO