Cercetările arheologice de la ansamblul fostei reşedinţe domneşti din Câmpulung, mănăstirea „Negru Vodă”, au fost efectuate între 12 şi 30 iulie 2005. Ele au continuat săpăturile prin care au fost obţinute date asupra vechilor urme de locuire, a bisericii din sec. XIV, a elementelor de fortificare şi a altor urme de construcţii. S a căutat cunoaşterea succesiunii depunerilor din diferite perioade şi a planului ...construcţiilor aflate în partea de SE a ansamblului, completarea datelor obţinute prin săpăturile din anul 2004 şi elucidarea unor probleme rămase încă nerezolvate. Au fost trasate două secţiuni arheologice. Prima dintre acestea, numerotată, în continuarea celor anterioare, S. 26, paralelă cu traseul S. 24/2004 şi a S. 1/1975, a fost amplasată între aceste două secţiuni, la 1,50 m N de S. 24. Lungimea secţiunii este de 16 m (întreruptă pe o lungime de 1,30 m, în dreptul unui pom), iar lăţimea de 1,50 m. Extremitatea de E se află la 2 m de extremitatea corespunzătoare a S. 24, în vecinătatea unui trotuar asfaltat. Prin trasarea ei s a urmărit obţinerea de precizări privind un zid de piatră ce poate fi datat în sec. XIV, descoperit în S.1/1975. Cea de a doua secţiune, numerotată S. 27, cu lungimea de 7 m şi lăţimea de 1,50 m, a fost dispusă perpendicular pe S. 25/2004, la capătul dinspre N al acesteia, cu extremitatea de E la 1, 40 m de zidul care desparte incintele mănăstirii. Poziţia ei a fost impusă de existenţa unui gard viu la est, a unui arbust spre N şi a unei conducte de canalizare spre V. S a urmărit cercetarea zidului orientat de la N spre S descoperit parţial în 2004, lângă profilul de E al S.25. Grosimea mare a straturilor de dărâmătură cu moloz şi piatră, marcând diferitele transformări produse în cursul sec. XVII–XX, a îngreunat săpăturile. Au putut fi efectuate observaţii privind vestigiile care s au succedat în diferite perioade în zona vechii reşedinţe voievodale. Au fost descoperite, în partea de E a S. 26, urme de construcţii aflate în continuarea unui zid găsit în 1975 în partea de E a incintei şi datat ipotetic, în urma observaţiilor stratigrafice, în sec. XIV. Ele reprezintă resturi din colţul dinspre SV al unei construcţii cu ziduri groase de piatră. Zidul laturii dinspre V este orientat transversal în raport cu traseu secţiunii, iar lăţimea celui dinspre S depăşeşte limita acesteia, aflându se parţial dincolo de peretele său sudic. Grosimea zidului este mai mare de 1 m (1,05 m). Fundaţia nu are o adâncime prea mare (sub 0,50 m); elevaţia se păstrează în unele părţi până la o înălţime de aproape 0,80 m. Poziţia stratigrafică a nivelului de construcţie a acestor ziduri îndreptăţeşte datarea lor în cursul sec. XIV. Au putut fi astfel completate informaţiile privind zidul descoperit în 1975 în S.l, care nu fusese găsit în secţiunea 24/2004, trasată puţin mai spre S. Acest zid aparţinea unei construcţii a cărei semnificaţie nu poate fi deocamdată cunoscută, dar despre care se poate presupune cu îndreptăţire că făcea parte din ansamblul vechii reşedinţe domneşti. Resturile ei se întind spre E şi N, fiind în parte acoperite de trotuarul asfaltat modern. Depuneri consistente cu urme de moloz provenind de la dărâmarea unor construcţii, precum şi urme de arsură şi cărbune, marchează locuirea acestei zone în cursul sec. XV XVII.