Ansamblul bisericesc “Sf. Nicolae” din cartierul Slobozia se află pe terasa înaltă (aproximativ 35 m) de pe partea dreaptă a râului Doftana, în apropierea confluenţei acestuia cu râul Prahova. Lucrările de amenajare a unui sistem de drenaj în jurul casei parohiale au dus la descoperirea unor oase umane asociate cu ceramică. În săpăturile arheologice ce s-au derulat între anii 2008 - 2012 au fost cercetate 60 de... morminte din epoca bronzului târziu. Au fost descoperite morminte atât de inhumaţie cât şi incineraţie, ce au fost încadrate în baza inventarului arheologic, dar şi a unei serii de datari 14C, manifestărilor târzii Monteoru, altele culturii Noua, iar în trei morminte de inhumaţie au fost descoperite câte un vas decorat în manieră specifică culturii Tei. În anul 2012 au fost deschise alte şase secţiuni: S. X de 8.20 x 1.5 m (E-V), S.XI de 9.20 x 1.50 m (N-S), S.XII de 9.80 x 1.5 m (N-S), S.XIII de 9.80 x 1.30 m (N-S), S.XIV de 9 x 1.50 m, S.XV de 1 m (E-V), o casetă de 2.45 x 1.45 m şi o suprafaţă neregulată de aproximativ 20 mp. Toate aceste suprafeţe au acoperit zone rămase nesăpate în campaniile anterioare şi care s-au circumscris marginilor nucleului de morminte cercetate până în 2011. De asemenea, a fost cercetată zona aflată în imediata apropiere a casei parohiale, situată între S.I şi S.II, secţiuni săpate în prima campanie (2008). Printr-o mică casetă a fost cercetat un martor rămas nedemontat, amplasat între S.III şi S.VI. Au fost descoperite şase complexe funerare din etapa târzie a epocii bronzului, deşi în unul în care se aflau două vase a fost identificat doar un os uman indeterminabil, iar în altul doar resturi de craniu uman împreună cu două vase. Catalogul complexelor funerare: M55 – descoperit în S.XII, caroul H12, identificat la -0.50 m, iar baza la -0.60 m, intra în profilul de est al secţiunii; erau prezente un vas de tip kantharos şi craniul slab conservat şi alte câteva oase indeterminabile. Craniul era orientat la vest şi faţa spre nord. Vasul era nedecorat, pastă nisipoasă, culoarea gălbuie, dimensiuni: H=67 mm; D gură=78 mm; D bază=30 mm. Umărul vasului era marcat printr-o adâncitură, toarta păstrată prezenta o uşoară creastă. Era ars secundar. Mormântul era delimitat de pietre aşezate în jurul scheletului şi vasului. O piatră de mari dimensiuni ce forma latura de vest a ringului M56 acoperea (deşi nu direct) craniul uman din M55. Determinări antropologice: copil cu vârsta estimată la 3 - 5 ani. M56 – descoperit în S.XIII, caroul H11-12, la -0.35 m; complexul avea forma unui ring rectangular realizat din pietre de dimensiuni medii plasate pe latura estica şi sudică, de o dală din piatră de mari dimensiuni aşezată pe latura de vest; în zona de sud a suprafeţei delimitată de pietre au fost identificate două vase de tip kantharos păstrate fragmentar, nedecorate, şi izolat un os uman indeterminabil; V.1 era nedecorat, pastă fină, culoarea brun-gălbuie, avea următoarele dimensiuni: H=63 mm; D gură=87 mm; D bază=38 mm; V.2 păstrat fragmentar, era nedecorat, pastă fină culoarea brun-gălbuie, avea următoarele dimensiuni (aproximative): H=63 mm; D gură=71 mm; bază era rotunjită. M57 - în S.XIII la -0.80 m, sub M56 a fost identificat un craniu uman şi două vase aşezate la nord-est de acesta; craniul orientat spre vest avea faţa îndreptată spre est iar împreună cu vasele era aşezat pe un pat de piatră. Câteva pietre cu dimensiuni de aproximativ 0.20 x 0.15 m erau aşezate în jurul craniului şi a vaselor. Groapa complexului avea formă ovală cu dimensiuni de 1.20 x 0.90 m, baza fiind identificată la -0,85 m. Craniul pare să fi aparţinut unui adult (30-50 ani), sexul se poate determina drept masculin pe baza grosimii fragmentelor păstrate, dar diagnosticul este relativ. Situaţia identificată în zona celor trei morminte cercetate în anul 2012, respectiv M55, M56, M57 merită explicată pe scurt. M56 suprapunea parţial M55 şi M57, relaţia dintre acestea două neputând deocamdată fi precizată. Între M56 şi M57, complexe în care au fost descoperite câte două vase de tip kantharos şi doar părţi de schelet uman, există o relaţie stratigrafică directă, suprapunerea pare să fi fost una premeditată. M58 – inhumat, descoperit în suprafaţa săpată dintre S.I şi S.II, în caroul B4-5, la adâncimea de 0.49 m, în iar fundul gropii era la 0.65 m; scheletul relativ bine conservat era orientat VNV, chircit pe partea stângă; groapa era rectangulară cu colţurile rotunjite, avea dimensiuni de 1.60 x 0.85 m. Câteva pietre erau conservate in situ şi par să fi aparţinut movilei construită deasupra gropii/defunctului. Inventarul mormântului: 1. un vas fragmentat aflat în poziţie secundară, întins atât în zona superioară cât şi înspre bazinul defunctului; pare să fi fost o cană cu corpul rotunjit, cu o tortiţă, culoarea castanie-negricioasă, pastă fină, decorată cu mici adâncituri alungite dispuse oblic şi caneluri oblice; avea aproximativ H=110 mm; D gură=140.6 mm; D bază=60 mm; 2. un şirag aflat la baza bărbiei, format din 13 perle de chihlimbar cu diametre cuprinse în intervalul 7-15 mm şi grosimi de 2-3.5mm, 3 sau 4 perle din pastă sticloasă (verzui şi albastru turcoaz), o perlă din calcar de culoare albă?, o alta fragmentară dintr-un material de culoare negricioasă ce deocamdată nu l-am putut determina. Determinări antropologice: adult, femeie. M59 – incinerat, descoperit în zona cercetată între S.III şi S.VI, în caroul D6. Mormântul a fost identificat la adâncimea de -0.40 m, iar fundul gropii funerare era la -0.58 m; groapa uşor ovală avea dimensiuni de 0.60X0.45 m; oasele incinerate fuseseră depuse direct în groapă; mormântul nu a avut inventar. Determinări antropologice: adult, bărbat. M60 – inhumat, descoperit în suprafaţa cercetată între S.I şi S.II, în □B5-6, la adâncimea de -0.30 m, iar baza gropii era la -0.50 m; mormântul era deranjat de o groapă recentă; se conservau numai câteva oase din membrele inferioare; era probabil orientat spre vest; în apropierea oaselor conservate a fost descoperit un fragment ceramic atipic, negricios, grosier. Complexul pare să fi avut o movilă din piatră ce acoperea defunctul, câteva pietre erau conservate in situ. Determinări antropologice: copil. Materialele arheologice identificate alături de observaţiile ce ţin de standardul funerar plasează descoperirile în orizontul evoluţiei comunităţilor Noua. Observaţiile rezultate din cercetarea cimitirului de la Câmpina oferă o bază importantă de informaţii utile pentru înţelegerea evoluţiei comunităţilor umane în acest areal geografic, respectiv zona Subcarpaţilor Munteniei, în etapa târzie a epocii bronzului.