Analiză antropologică preliminară (trei morminte) Timpul scurt scurs de la sfârşitul campaniei 2009 nu ne-a permis decât analizarea riguroasă a resturilor osteologice umane provenind din trei morminte. Materiale şi metode Materialul scheletic a fost curăţat cu apă, fără detergenţi, restaurarea (acolo unde a fost posibilă) realizându-se cu un adeziv pe bază de cianoacrilat. Evaluarea stării de conservare s...-a efectuat pe baza gradelor de conservare descrise de McKinley (Brickley şi McKinley, 2004: 14-17), pe o scară de la 0 (oase cu suprafaţă nemodificată din punct de vedere morfologic) la 5+ (oase puternic erodate, a căror morfologie este modificată). Identificarea resturilor scheletale s-a realizat utilizând atât material comparativ cât şi unele publicaţii de specialitate: White şi Flokens (2005) şi Bass (1987). Estimarea vârstei la deces a copiilor (clasele de vârstă infans I şi II) s-a realizat pe baza schemei de erupţie dentară propusă de Ubelaker (1978: 47). Pentru subiecţii adulţi, estimarea vârstei la deces s-a realizat pe baza metodei complexe propuse de Acsádi şi Nemeskéry (1970: 122-135), care presupune evaluarea a patru caractere morfologice (gradul de obliterare al suturilor craniene, structura externă a suprafeţei simfizare pubice, morfologiile interne ale epifizelor proximale ale humerusului şi femurului, observate prin secţiuni sagitale). Indivizii au fost încadraţi în clasele de vârstă întâlnite la Maximilian (1962, p. 218) şi Sjøvold (Lofqvist 2004, p. 10, apud. Sjøvold, 1990). Determinarea sexului a fost realizată numai în cazul indivizilor adulţi utilizându-se metoda propusă de Acsádi şi Nemeskéry(1970: 87-91). Analiza biometrică a fost efectuată pe baza dimensiunilor craniometrice, mandibulare şi postcraniene (inclusiv indicii aferenţi dimensiunilor calculate) propuse de Martin (1914: 475-574 şi 887-953). Statura indivizilor a fost stabilită numai în cazul indivizilor adulţi, prin aplicarea ecuaţiilor de regresie propuse de Pearson (Rösing, 1988: 597, apud. Pearson, 1899), precum şi pe baza tabelelor propuse de Trotter şi Glesser(Olivier, 1960: 262-266). Încadrarea în categorii a fost realizată după Necrasov (1959: 28). Pentru evaluarea condiţiilor patologice au fost utilizate publicaţii de specialitate: Ortner (2003) şi Roberts şi Manchester (2005). Identificarea caracterelor non-metrice (epigenetice) de la nivelul craniului s-a efectuat pe baza atlasului lui Hauser şi De Stefano (1989). [Gabriel Vasile]