Raport general arheologic-sedimentologic Zona noastră de interes (ceea ce am definit prin microzona Bucşani) este limitată spre S de confluenţa Neajlovului cu Dâmbovnicul, iar spre N de curba generală de nivel de 100 m. Regiunea apare geomorfologic excepţional de bine individualizată, alături de lunca şi terasele Neajlovului dintre cele două limite naturale participând la conturarea unei zone unitare şi interf...luviul dintre Neajlov şi Dâmbovnic şi lunca acestuia din urmă, aprox. pe 4 km în amonte de confluenţă. Pe aprox. 8,5 km liniari de vale (în linie dreaptă), între îngustarea din nordul satului Dealu şi confluenţă (în dreptul satului Vadu Lat) lunca nu are mai mult de 1,6 km lărgime, pe alocuri aceasta nedepăşind chiar 600 m. Este singurul tronson de pe cursul mijlociu al Neajlovului care se prezintă sub această formă, fiind diferit de întregul văii din aceste perspective. Mai mult, terasele sunt relativ înalte şi abrupte, evident, procentul (chiar şi astăzi) al zonelor mlăştinoase este superior în această porţiune din vale, inundaţiile altfel îşi cuantificau consecinţele în astfel de condiţii. Caracteristicile topografice şi implicaţiile acestora au impus o anumită densitate a tell-urilor gumelniţene şi, mai ales, a evoluţiei stratigrafice şi istorice a acestora. De asemenea, nu trebuie excluse şi anumite diferenţe de mentalitate a comunităţilor din această zonă. Faptul că atât în nordul, cât mai ales în sudul zonei noastre de interes, tell-urile sunt mult mai mari în suprafaţă, mai înalte şi mult mai rare nu poate fi explicat decât prin suma caracteristicilor acesteia. În segmentul de vale individualizat (dar în care am inclus, după cum aminteam, şi interfluviul Neajlov-Dâmbovnic şi o parte a luncii acestuia din urmă) au fost descoperite 22 aşezări preistorice - două Boian-Giuleşti, 12 gumelniţene (unele având sigur un nivel superior încadrabil în ceea ce se cunoaşte despre faza B1 a culturii) şi opt din epoca bronzului (una dintre acestea părând a aparţine culturii Coslogeni). Tell-ul gumelniţean din punctul La Pod, situat în lunca Neajlovului, uneori inundabilă primăvara, la cca. 75 m de albia sa actuală, nu este unul dintre cele mai impresionante ca dimensiuni. Are un diametru maxim, pe direcţia E-V de 67 m (şi doar 56 m pe direcţia N-S). Înălţimea sa, calculată de la nivelul luncii nu depăşeşte 3,20 m. Începută în condiţiile unei săpături de salvare, în 1998, cercetarea arheologică interdisciplinară de la Bucşani, la scurt timp după debutul său, a impus reconsiderarea obiectivelor şi a întregii concepţii de cercetare. Amploarea săpăturilor arheologice care se întrevedea considerabilă şi mai cu seamă potenţialul deosebit al aşezării eneolitice şi al întregii zone au determinat o nouă evaluare ştiinţifică. Astfel, s-a născut necesitatea demarării unui proiect ştiinţific care să cuprindă toate aspectele ce privesc o cercetare complexă şi completă, neînchistată de termene contractuale şi nerezumându-se strict la săpătura arheologică. Cele trei mari obiective propuse încă de la început sunt evoluţia comunităţilor de pe tell-ul La Pod, evoluţia cultural-cronologică a microzonei şi, nu în ultimul rând, evoluţia luncii preistorice. Obiectivele campaniei 2006, firesc, se subordonează celor generale. S-a încercat finalizarea cercetării nivelului superior din tell-ul de La Pod, din toate punctele de vedere, completarea pe cât posibil a repertoriului microzonei Bucşani şi impactul revărsărilor Neajlovului asupra comunităţilor de pe acelaşi tell şi, implicit, evoluţia luncii în proximitatea staţiunii. În campania 2006 s-a finalizat cercetarea suprafeţei ?, extinsă acum la 16,5 x 4 m datorită degradării profilelor. Au fost identificate (sau confirmate stratigrafic) trei intervenţii antropice majore asupra grindului iniţial în cazul primei comunităţi (N3) sau asupra nivelurilor de locuire (N3 şi N2). Prima categorie include intervenţia asupra grindului şi pe cea stratigrafic în legătură cu nivelul intermediar de locuire (N2). În cea dintâi situaţie, a fost cercetată în suprafaţa ? un şanţ (umplut ulterior cu material antropic) şi un val, care a funcţionat, fără îndoială, ca un dig. Faptul că acest complex se află sub nivelul luncii actuale, nu ne-a permis să evidenţiem eventuale amenajări suplimentare. Intervenţia asupra N3, stratigrafic aparţinând nivelului intermediar, este de aceeaşi natură. Şanţul secţionează o locuinţă şi depunerile aluviale de deasupra sa (N3), are adosat un nou dig spre exteriorul spaţiului locuit, dar are şi o structură suplimentară de rezistenţă. La baza valului, spre şanţ, o grindă din lemn era probabil menită să stabilizeze sedimentul (care în nici un caz nu provine în urma excavării şanţului, fiind absolut steril). Unui moment probabil ulterior colmatării şanţului, îi aparţine reamenajarea digului pe fostul amplasament al acestuia şi al şanţului. Noul dig, care îl înglobează pe cel din primele momente de funcţionare are în plus şi o structură din stâlpi, cu diametrul cuprins între 5 şi 13 cm, plasaţi la o distanţă de 0,70-0,80 m între ei. O nouă amenajare aparţine stratigrafic de nivelul superior al tell-ului. De data aceasta, ne-am aflat doar în prezenţa unui dig, fără şanţ spre interiorul suprafeţei locuite. În schimb, aportul de material este impresionant. Digul nu este construit cu sediment din aşezare, este steril şi pare a fi adus din luncă. În toate cele trei cazuri probele granulometrice şi micromorfologice, aflate în lucru, vor aduce informaţii suplimentare. Pe lângă cele patru mari momente de inundaţie identificate până în campania 2004, în tell-ul de La Pod, în campania anului 2005 fuseseră identificate nu mai puţin de alte 23 de momente de inundaţie urmate de băltiri la un nivel altimetric ridicat faţă de lunca preistorică. Campania anului 2006 a confirmat această situaţie, completând-o. Începutul locuirii pe tell-ul principal al microzonei Bucşani este devansat stratigrafic de un important nivel de inundaţie care acoperă nisipul grindului. În matricea de argilă sunt prezente însă numeroase materiale arheologice - cu siguranţă antrenate dintr-o aşezare gumelniţeană aflată nu departe în amonte. Locuirea propriu-zisă a grindului debutează cu realizarea unui dig (foarte probabil, circular - suprafaţa cercetată nu ne permite deocamdată precizări mai exacte) şi a unui şanţ spre interiorul suprafeţei de locuit. Prezenţa continuă a ameninţării inundaţiilor a determinat acţiuni repetate de asigurare a suprafeţei locuite - în nivelul intermediar, prin şanţuri şi diguri, sau prin depunerea conştientă de argilă nisipoasă pentru a spori înălţimea movilei, în cazul nivelului superior. În suprafaţa ß a continuat demontarea L11 (descoperită în campania 2000), suspendată şi cu pod locuibil. Au fost completate informaţii asupra sistemului de construcţie şi a continuat sitarea şi apoi trierea întregului sediment din interior (ultimul moment de locuire), din ambele încăperi, şi din spaţiul de sub platformă. Volumul de sediment prelevat şi sitat la umed (în albia Neajlovului) se cifrează în jurul a 3000 l (dm3). Numeroasele resturi de faună de talie mică şi de micromamifere (rozătoare), resturile ihtiologice, sutele de piese de silex sau de ceramică (milimetrice) au justificat efortul. De asemenea, continuând cercetarea extinderii (2004) spre N a suprafeţei ß a fost identificată o anexă exterioară L11, care includea o vatră. S-au prelevat, în plus, probe pentru ADN fosil (bovine) şi pentru datare C14, a căror analiză se efectuează în cadrul unui proiect internaţional. În suprafaţa a s-a continuat protejarea cu folie şi pământ a spaţiului deschis cercetării (sect. 4, 26-27, 36), înlocuindu-se plasticul sau/şi completându-se cu pământ zone afectate în timp (aportul factorului antropic este cel mai important). De asemenea, s-a urmărit completarea repertoriului microzonei culturale - până în prezent, au fost identificate trei puncte cu materiale Boian-Giuleşti, 16 puncte cu materiale gumelniţene (dintre care cinci sunt tell-uri, amplasate pe un tronson foarte bine precizat al Neajlovului), zece aşezări din epoca bronzului, două La Tène şi una din sec. III-IV p.Chr.