Localitatea Bozânta Mică este situată la 15 km vest de Baia Mare şi la 5 km nord-vest de drumul european E 58, între râurile Someş şi Lăpuş. Locul de hotar, numit de localnici „Grind” sau “Grindul Alb”, se găseşte în partea nord-vestică a localităţii, spre Arieşu de Câmp, la circa 150 m vest de malul stâng a Lăpuşului şi la 1,2 km sud-est de confluenţa acestuia cu râul Someş. În acest punct, cu prilejul mai mul...tor cercetări de suprafaţă, prima dintre ele efectuată de dr. Ioan Stanciu în anul 1992, au fost descoperite numeroase fragmente ceramice datând din epoca bronzului, epoca romană şi medieval timpurie. Proiectul de cercetare arheologică a sitului de la Bozânta Mică “Grind” a fost iniţiat, în anul 2008, de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca şi are ca principale obiective cercetarea integrală a sitului, salvarea, protejarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea complexă a rezultatelor toate acestea urmând să contribuie la mai buna cunoaştere a epocii bronzului, epocii romane şi perioadei medieval timpurii din bazinul inferior a Lăpuşului. Primele cercetări arheologice sistematice au fost desfăşurate în anul 2009, urmate apoi, an de an, de alte campanii de cercetare (2010-2014). În anul 2015 au fost trasate şi cercetate două suprafeţe şi două casete. Sf. I/2015 a fost trasată paralel cu secţiunea din anul 2014 (S I/2014) şi paralelă cu drumul de acces dinspre punctul Grind spre râul Lăpuş, la o distanţă de 4,3 m de drum, pe direcţia nord- sud, cu dimensiunile de 8 x 22 m. Pentru recoltarea cât mai exactă a materialului arheologic, dinspre nord spre sud a fost realizat un caroiaj din doi în doi metri. În vederea verificării întinderii spre vest a complexelor arheologice, pe latura vestică a Sf.I/2015, de la metrul 8 înspre sud, cu un martor stratigrafic de 2 m, pe direcţia nord-sud, a fost trasată Sf.II/2015, având dimensiunile de 4 x 40 m. Latura sudică a Sf.II/2015 a fost trasată la 0,5 m nord de drumul de pământ dintre Bozânta Mică şi Arieşu de Câmp (poziţionat est-vest). Pentru cercetarea integrală a complexului arheologic nr. 155 a fost trasată şi o casetă, paralelă cu Sf.II/2015, la est de aceasta, cu un martor stratigrafic de 0,5 m, în dreptul carourilor 13-15, având dimensiunile de 4,5 x 2 m şi orientarea nord – sud. În vederea cercetării integrale a complexelor nr. 155, 150, 161 şi 162, la sud de caseta C1/2015 şi la est de Sf.II/2015 în dreptul carourilor 10-13, cu un martor stratigrafic de 0,2 m, ulterior desfiinţat, a fost trasată caseta C2/2015, având dimensiunile de 7,5 x 2 m şi orientarea nord – sud. Stratul superior (vegetal şi arabil) a fost săpat mecanizat cu ajutorul unui excavator, iar de la această adâncime (25-30 cm), săpătura a fost efectuată manual, cu ajutorul muncitorilor angajaţi. Metoda de săpătură folosită a fost cea bazată pe straturi şi răzuiri succesive, fiecare strat săpat având o „pană de hârleţ” (cca 15 cm), iar complexele identificate au fost secţionate, desenate şi fotografiate. Suprafaţa totală cercetată în campania din 2015 a însumat 360 m2. Stratigrafia se prezintă în felul următor: sub un strat vegetal de câţiva centimetri (3-5), urmează stratul arabil, de culoare cafeniu-nisipos (grosime medie 20-25 cm). De la 25-30 cm adâncime urmează un strat de pământ de culoare neagră cu chirpici şi cioburi, după care, de la 50-60 cm adâncime urmează un strat de pământ nisipos cu pietriş. Stratul de steril arheologic constă într-un nisip fin de culoare gălbuie, la fel ca şi în cazul celorlalte secţiuni săpate la Bozânta Mică „Grind”. Cu excepţia zonelor unde au fost surprinse complexe arheologice, nu s-a identificat un strat de cultură corespunzător celor trei epoci cunoscute din cercetările efectuate în anii anteriori. În cursul cercetărilor arheologice din anul 2015 au fost identificate şi cercetate 12 complexe arheologice, unul aparţine Epocii Bronzului (a doua jumătate a mileniului II a. Chr.), un complex de tipul groapă cu pereţii arşi şi lutuiţi şi o groapă simplă aparţin epocii romane - Barbaricum (sec. II-III p. Chr.), iar patru complexe arheologice se pot data în sec. VIII p. Chr. (Ev Mediu Timpuriu). Un număr de cinci complexe (gropi) au atribuire culturală incertă. Cu excepţia unui vas întregibil de dimensiuni medii aparţinând Epocii Bronzului, din gropi s-a recoltat puţin material arheologic, marea majoritate a ceramicii fiind recoltată dintr-o locuinţă aparţinând Evului Mediu Timpuriu. Din inventarul locuinţei şi din anexa acesteia provin fragmente ceramice de la oale, unele decorate cu linii în val şi tăviţe, câteva fragmente de zgură de fier, precum şi mai multe greutăţi din lut pentru pescuit. De asemenea menţionăm şi descoperirea unor lame (24 piese) şi nuclee din silex. Materialele arheologice şi documentaţia foto şi grafică se găsesc la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş.