Au fost reluate cercetările în "Peştera Cioarei", sit reprezentativ pentru habitatul musterian în endocarstul din Carpaţii Meridionali. Finanţarea a fost asigurată integral de către Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" din Bucureşti, iar forţa de muncă de o grupă de studenţi şi facultăţii de Istorie-Geografie a Universitaţii din Târgovişte, care a efectuat aici un stagiu de practică. Totodată, a fost inaugu...rată colaborarea efectivă cu Université de Liège-Service de Préhistoire (prof.Marcel Otte) şi Institut de Paléontologie Humaine, Paris (dr. Patrick Auguste) în cadrul unui proiect care se va derula şi în anii următori. Scopul campaniei a fost recuperarea materialului arheologic, prelevarea de probe complexe şi verificări stratigrafice supimentare prin explorarea martorului plasat în sectorul central al grotei, lipit de peretele estic şi cuprins între S X/1986 şi S XIII/1986-1987. Martorul conservă integral şi în condiţii optime stratigrafia sitului şi are o suprafaţă triunghiulară de cca. 2 mp. A fost excavată planimetric pe straturi succesive de 5 cm grosime o suprafaţă cu dimensiunile de 1,5 x 1 m, notată S XVI, până la adâncimea de 3,86 m de la punctul de referinţă ) (respectiv 3,30 m de la suprafaţa actuală a sedimentului), corespunzând nivelelor de la P (superior) la F inclusiv. Observaţiile de ordin geologic şi stratigrafic-arheologic au confirmat întrutotul, concluziile formulate anterior şi deja publicate. Studiul tehnic. S XVI a livrat un număr de 55 piese litice (54 din nivelurile musteriene L-J-H-G-F; 1 din nivelul gravettian 0). Majoritatea lor absolută este din cuarţit, dar se întâlnesc şi: dioritul, silexitul, silexul. Datele de mai jos se referă la materialele musteriene. Debitajul - pare a se fi executat în principal în exteriorul peşterii, probabil pe locul de aprovizionare cu materie primă (malurile Bistricioarei); ca dovezi ale practicării debitajului în grotă, se poate menţiona prezenţa unui nucleu şi a aşchiilor de decorticare. Nucleii erau obţinuţi din galeţi de cuarţit sau diorit de dimensiuni medii (L=cca. 20-30 cm); nucleul menţionat, epuizat tehnic, aparţine nivelului J şi este prismatic, cu trei planuri de lovire ortogonale; negativele desprinderilor din ultima generaţie indică prelevarea unor aşchii relativ regulate, unele lamelare (L=4-7 cm), prin debitaj semiturnant, urmat de debitaj încrucişat. Natura petrografică a rocilor metamorfice şi magmatice (cuarţite, diorite) conduce la obţinerea unor stigmate de debitaj în general difuze (bulbi de percuţie, puncte de impact, taloane, negative, feţe plane etc.). Produsele de debitaj sunt în majoritate absolută aşchiile neregulate şi aşchiile lamelare (N=41), cu modul de lungime mic şi mediu (între 1 şi 7 cm). Taloanele rezultă în mare parte din planuri de lovire nepreparate (corticale sau lise), dar sunt prezente şi cele diedre şi faţetate. Parametrii debitajului ansamblului litic musterian din S XVI sunt: non-Levallois/nelaminar/nefaţetat. Aspectele lui aparent "arhaice" sau "anarhice" sunt conferite exclusiv de natura petrografică a materiei prime, la care debitajul aplicat se adaptează foarte bine prin simplitate eficientă. Fasonarea suporturilor, respectiv retuşarea este frustă, adesea dificil de identificat; în majoritatea cazurilor, retuşele sunt scurte marginale abrupte, directe sau inverse; poziţia marginii retuşate este foarte variabilă, de aparenţă aleatorie. Din nivelul gravettian 0 provine un vîrf de silex de tip La Gravette, cu latura stângă retuşată continuu abrupt. Această piesă prezintă o importanţă majoră, întrucât confirmă de o manieră definitivă, prin caracterul ei de "fosilă directoare", atribuirea nivelului 0 culturii gravettiene orientale şi nu celei aurignaciene, cum se acceptase până acum. Uneltele musteriene tipice (N=12) provin din nivelurile: J (10); H (1); F (1); ca tipuri domină racloarele-simple drepte şi convexe/convergente, convexe/transversale drepte şi convexe, toate pe cuarţit; unul dublu convex-concav pe silexit; sunt prezente şi cuţitele à dos naturel şi o piesă denticulată (pe cuarţit). Materialul paleontologic A fost recoltat în mare cantitate, studiul lui fiind realizat de dr. Marylène Patou-Mathis şi dr. Patrick Auguste (I.P.H., Paris). Între resturile de macrcomamifere se remarcă un craniu întreg de Ursus spelaeus de talie mare în nivelul O; un craniu de felină (probabil Felis leo spelaea) în nivelul J, aparţinând unui complex (depunere intenţionată): pe un suport/postament de pietre de calcar şi acoperit de alte pietre s-a aşezat craniul, pe laturi aflându-se trei fragmente de oase lungi. Amenajările de acest gen (având probabil caracter cultic) au mai fost surprinse în Peştera Cioarei şi pot furniza elemente importante pentru studierea manifestărilor spiritualităţii omului de Neandertal. Probele complexe, prelevate pe întreaga coloană stratigrafică explorată, vor servi în principal noului program de completare a datărilor absolute, prin apelarea la metodele recente foarte precise (ESR, AMS, TL, U-Th), eficiente peste bariera "convenţională" a analizelor 14C standard (=cca 35.000 ani).