.
Borduşani | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Popină | Anul: 2002
Anul:
2002
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz
Perioade:
Eneolitic
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Ialomiţa
Localitate:
Borduşani
Comuna:
Borduşani
Punct:
Popină
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bălăşescu Adrian Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Ciobanu Cristian Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie
Dumitraşcu Valentin Universitatea Bucureşti, Facultatea de Ecologie
Gheorghiu Corina Universitatea Bucureşti, Facultatea de Ecologie
Nălbitoru Alexandru Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Popovici Dragomir Nicolae Muzeul Naţional de Istorie a României
Radu Valentin Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Torcică Ion Muzeul Naţional de Istorie a României
Vasile Sandu Gabriel Universitatea Bucureşti, Facultatea de Biologie
Vlad Florin Muzeul Judeţean Ialomiţa
Cod RAN:
Raport:

Fauna analizată în urma campaniei de săpături din 2002 provine din suprafeţele beta şi gamma, nivelurile Gumelniţa A2. Numărul de resturi prelevate este de peste 2500 din care s-au determinat specific peste 1100 (45%). Speciile identificate sunt atât domestice: Bos taurus (vită domestică), Ovis aries (oaie), Capra hircus (capră), Sus domesticus (porc), Canis familiaris (câine), cât şi sălbatice: Lepus europaeu...s (iepurele de câmp), Castor fiber (castor), Canis lupus (lup), Vulpes vulpes (vulpe), Meles meles (bursuc), Martes sp.(jder), Lutra lutra (vidră), Felis sylvestris (pisică sălbatică), Equus caballus (cal sălbatic), Sus scrofa (mistreţ), Cervus elaphus (cerb), Capreolus capreolus (căprior), Bos primigenius (bour). În cadrul spectrului faunistic predomină resturile de mamifere domestice (70%). Dintre acestea suinele sunt cele mai numeroase (27%), ele fiind urmate de bovine 18% şi ovicaprine (15%). Câinele este relativ bine certificat ca număr de resturi (10 %), lucru normal dealtfel dacă ne gândim că specia era consumată de populaţia eneolitică. La Borduşani-Popină s-a identificat de-a lungul anilor până în prezent, cel mai mare lot de oase care certifică aportul alimentar al acestei specii la paleo-economia aşezării (peste 200 de resturi). Dintre animalele sălbatice ponderea cea mai mare ca număr de resturi o are mistreţul, care este urmat de cerb şi căprior. În acest stadiu al cercetării am evitat estimarea numărului minim de indivizi, dat fiind faptul că unele complexe arheologice sunt încă în curs de cercetare.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO