Metode şi tehnici. Dintre medodele şi tehnicile folosite amintim: - degajarea succesivă a straturilor şi notarea rezultatelor pe unitatăţi stratigrafice (US); înregistrarea lor s-a făcut zilnic, cu ajutorul unei staţii totale; - fotografierea periodică din dronă şi fotografii de detaliu; - desenarea profilelor şi a situaţiilor stratigrafice; - recoltarea integrală a materialui arheologic rezultat; - recol...tarea de eşantioane pentru analizele de polen, paleobotanice şi microbiologice din contextele închise; - înregistrarea GIS şi prelucrarea datelor topografice. Rezumatul cercetărilor din anul 2018 Raportul privind săpăturile arheologice sistematice de la Acic Suat, com. Baia, jud. Tulcea, este realizat conform acordului de parteneriat între Institutul de Studii Sud-Est Europene al AcademieiRomâne, Muzeul Luvru si Institututl de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, pe baza autorizaţiei pentru Cercetare Arheologică sistematică, nr 114 din 20.04.2018 şi a Permisului pentru desfăşurarea activităţii nr 23 din 13.06.2018, eliberat de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării din Tulcea. Aşezarea greco-romană de la Acic Suat- Caraburun (Cod RAN 159794.09) se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 200 ha, inclusiv zona de necropole, şi este propusă pentru Lista Monumentelor Istorice prin intermediul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Tulcea. Pentru aceasta campanie, a fost planificată continuarea cercetărilor în trei sectoare: - Sectorul III: continuarea cercetării în secţiunile III1 si III2 deschise în anii trecuţi; - Sector IV: au fost trasate 5 noi casete de 2 x 5m; 1.5 x 2,5m; 8 x 5m; 5 x 5m şi 5 x 5m. - Sector VI: 6 noi casete de 5x5m cu martori de 0,50 au fost deschise pe laturile de sud şi vest. Sectorul III Secţiunea SIII-1 a fost trasată în anul 2015 şi separată de un martor cu grosimea de 0,50 m de secţiunea SIII-2, ambele deschise la sud de drumul de exploatare a stufului identificat în anul 2011 şi certate parţial. Secţiunea SIII-1, cu dimensiunile de 10 x 5 m, au fost orientată pe direcţia est-vest şi ocupă zona din apropierea lacului. Aici s-a săpat în anul 2016 sub nivelul unei dărâmături masive de piatră identificată imediat sub stratul vegetal, începând de la 0,25/0,30, până la 0,60/0,70 m. Au fost identificate segmente din zidurile de piatră, cu lăţimea de 0,55-0,60, ale unor locuinţe elenistice, precum şi resturi de construcţii (chirpic, ţigle, olane) şi de oase de animale. Secţiunea SIII-2, a fost reluată în anul 2018, când s-a degajat dărâmătura şi s-a curăţat pământul. S-a intervenit asupra situaţiei arheologice din mai multe unităţi stratigrafice, precum US2, US6, US7, US8. Din păcate, nu au fost sesizate clar structuri de ziduri, ci numai un nivel de frecventare a zonei sub forma unei suprafeţe întinse de pământ întărit pe care stateau pietrele din dărâmătură asociate cu alte materiale arheologice de la cladiri din apropiere, aflate în afara secţiunii trasate. Din pământul degajat, au rezultat fragmente ceramice din epoca elenistică, reprezentate de amfore fragmentare de Thasos şi Sinope, de vase fine de servit, precum cantharoi şi boluri cu firnis negru, ceramică comună. Vasele de stocare şi cele lucrate cu mâna sunt quasi absente. Cercetarea urmează să fie finalizată în campania de anul viitor. Sectorul IV Sectorul SIV (fig. 1), trasat şi cercetat parţial în anii trecuţi, a fost redeschis pentru cercetarea integrală a unor construcţii de epocă arhaică şi de epocă elenistică. Aici au fost trasate cinci noi casete cu dimensiuni variabile (vezi mai sus), pe laturile de nord, sud şi est ale secţiunilor din 2017. S-au degajat mai multe unităţi stratigrafice printre care US25, US34, US51, US55, US56. Cele mai bogate rezultate provin din US25 care constituie umplutura construcţiei arhaice formată dintr-un pămant negru cenuşos cu urme de cărbuni şi paie arse, de chirpic ars şi resturi de construcţie. Din acest strat, în care s-a coborât până la adâncimea de 0.85 cm, s-a recoltat o parte importantă din materialul ceramic de epocă arhaică (fig. 3) şi din eşantioanele pentru analize microbiologice (fig. 12). Construcţia arhaică are o formă rectangulară şi a fost compartimentă în mai multe unităţi, dintre care doua cu dimensiunile de 4,75 x 4,36 m, respectiv 8.70 x 4,60 m. Această construcţie, realizată din praf galben de stâncă în amestec cu pietre mici se prelungeşte pe latura de est cu încă o încăpere, a treia, pentru degajarea căreia avem nevoie de încă o campanie de săpături. Pe latura de nord a construcţiei, de pe un nivel arhaic s-au înregistrat descoperiri importante de ceramica fină (fig. 4), amfore şi oase de animale. O groapă elenistică (US56) perforează straturile arhaice pe latura de nord a construcţiei elenistice. Pentru construcţia de epoca elenistică se remarcă prezenţa a doua faze (F1 şi F2) identificate prin suprapunerea unor ziduri (Z1-Z4) cu textură diferită şi a unei dărâmături masive de piatră în amestec cu chirpic. Materialul ceramic este bogat si variat, format în special din amfore de transport din Thasos, Chios şi Sinope. Din unitatea stratigrafică US 51, cercetată în caseta adaugată pe latura de est, provine o figurină cu reprezentarea Afroditei (fig. 6), o fusaiolă din ceramică şi o monedă elenistică, găsite la adâncimi variabile, cuprinse între de 0,40/56 cm. Sectorul VI Sectorul SVI, trasat şi cercetat parţial în anii trecuţi, a fost redeschis pentru cercetarea integrală a construcţiilor de epocă romană. S-a lucrat în paralel în mai multe casete cu laturile de 5 x 5 m, numerotate C3, C10, C11, C19 şi C20, pentru a se obţine suprafaţa totală ocupată de construcţia cu mai multe încăperi de epoca romană, identificata în anii trecuţi. Aici s-au săpat până la dâncimea de 0,45/57 m în mai multe unităţi stratigrafice, printre care US35, US36, US37, US40, US53, US54, US55 şi US67. Pământul degajat dintre ziduri, de culori şi consistenţe diferite, era amestecat cu fragmente ceramice şi pietre. Straturile de deasupra până la 0,25/30m au fost deranjate de arăturile practicate înainte de anul 1989. Se remarcă aici prezenţa a doua faze datate în epoca romană (F1 su F2), identificate prin suprapunerea unor ziduri cu texturi diferite, şi a mai multor materiale din epoca greacă (elenistică şi arhaică), rezultate din deranjarea amenajărilor aferente, afectate de construcţia acestor ziduri. Materialul roman nu este foarte variat. Amforele (fig. 8, 10) şi vesela de masă reprezentată de forme pergameniene (fig. 7; Hayes 1 Çandarli; Hayes 3 Çandarli), cât şi moesice (boluri cu barbotină şi platou, realizate în atelierele oraşului Nicopolis ad Istrum) şi provinciale, sunt printre cele mai frecvente. Oalele pentru depozitare şi de gătit (fig. 9; cratiţe, castroane, capace) sunt de asemenea frecvent întâlnite în stare fragmentară. O piesă deosebită este un ornament arhitectural fragmentar din ceramică (fig. 11). Printre cele mai slab reprezentate sunt opaiţele, care apar în număr redus. Conservare primară. La sfârşitul săpăturilor, au fost luate măsuri de conservare primară, întreaga zonă fiind acoperită cu folie de celofan, fixată cu pietre şi saci de pământ (fig. 13). Locaţia arhivei Conform protocolului semnat între cele trei instituţii: Institututl de Studii Sud-Est Europene (ISSEE) - Academia Română, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM), Tulcea şi Muzeul Luvru-Paris, arhiva se află depozitată la ISSEE- Bucureşti şi la Muzeul Luvru-Paris, iar patrimoniul mobil la ICEM Tulcea.