Casa Lendvay (M 3) (LMI 25B0027) Subsolul casei Lendvay este alcătuit din două pivniţe, denumite în continuare pivniţa 1 şi pivniţa 2, fiecare dintre acestea compusă dintr-o încăpere mai mare spre S şi o încăpere mai mică spre N, un fel de vestibul. 1. Pivniţa 2 are o formă dreptunghiulară şi iniţial a fost alcătuită dintr-o singură încăpere, spaţiul dinspre nord fiind separat într-o etapă ulterioară. A fost... construită din piatră, inclusiv bolta care se păstrează pe cea mai mare parte a suprafeţei în încăperea sudică. Accesul era rezolvat dinspre nord, aproximativ din zona în care există astăzi o intrare dezafectată. Punctele cele mai interesante ale acestei construcţii, respectiv colţurile sudice şi cel de nord-est, au fost inaccesibile cercetării din cauza unor intervenţii moderne cu caracter distructiv, constând dintr-o rampă, un cămin de canalizare şi o canalizare din beton. În aceste condiţii s-a efectuat un singur sondaj, L 2, în colţul de nord-vest, lângă uşa 3. Zidul de vest al pivniţei 2 a fost construit din piatră de andezit făţuită grosolan, folosită în operă împreună cu aşchiile rezultate la cioplire, ultimele folosite pentru egalizarea asizelor. Fundaţia este delimitată de un decroş lat de 0,10/0,14 m situat la – 1,57 m. Talpa fundaţiei este aşezată pe solul viu iar adâncimea ei depăşeşte cota de – 2,14 m la care s-a oprit săpătura din cauza apei freatice. Nivelul apei freatice a fost măsurat la – 1,95 m în momentul desenării, după care a înregistrat o creştere cauzată probabil de ploile abundente din perioada lucrărilor. Zidul de compartimentare este adosat zidului de vest, şi construit din piatră necioplită, egalizată cu pietre mai mici, legate împreună cu un mortar de nisip şi var de slabă calitate, insuficient dizolvat, ceea ce a generat un mortar friabil. Acesta poate fi şi cauza dislocării unei bucăţi de zidărie la partea de jos a uşii 3, parte ce a fost înlocuită cu o plombă de beton turnat. Fundaţia a fost construită în şanţ şi este delimitată de un mic decroş la – 1,13 m, iar talpa este aşezată pe staturi de umplere şi coboară la – 1,62 m – cu numai - 0,39 m sub nivelul actual de călcare ("amenajat" printr-o şapă de beton). Compartimentarea pivniţei 2 s-a realizat foarte probabil în etapa în care a fost construită pivniţa 1 iar zona intrării a devenit comună, ceea ce a impus crearea unui spaţiu destinat acestei funcţiuni. Accesul între cele două încăperi era rezolvat printr-o uşă masivă ale cărei ţâţâni din fier încă se păstrează în zidărie. 2. Pivniţa 1 are o formă trapezoidală cu baza mare spre N şi ambele sondaje realizate (L 1 şi L 3) indică faptul că este construită ulterior pivniţei 2. Zidăria a fost realizată din piatră de dimensiuni variabile şi cărămidă (12 x 5 x ? cm) fragmentară cu rol de egalizare, liantul fiind un mortar din nisip şi var de calitate medie destul de friabil. Fundaţia este aşezată pe nivele de umplere, a fost construită în şanţ, iar talpa coboară la – 1,12 m. La întâlnirea dintre zidul sudic şi zidul dinspre pivniţa 2 a fost construit ulterior un stâlp de cărămidă (7,5 x 14,5 x 30 cm), care face parte dintr-un sistem de boltire cu arce sub înălţate, mai nou, ce a înlocuit bolta de piatră veche. Bolta veche de piatră se păstrează parţial (cca. 1,20 m de la nivelul de călcare actual), a fost construită peste ruina unui zid mai vechi, orientat N - S. Talpa fundaţiei zidului vechi se află la – 1,06 m iar limita demolării corespunde în mare cu nivelul de călcare actual. Fundaţia veche este aşezată pe nivele de umplere şi susţine atât stâlpul din cărămidă cât şi bolta din piatră. Funcţiunea acestui zid rămâne în stadiul actual al cercetării neprecizată; nu este exclus ca ruina să reprezinte de fapt zidul de est al pivniţei 2, demolat parţial şi refăcut în etapa în care a fost construită pivniţa 1. Zidul de compartimentare este realizat din piatră spartă de dimensiuni variabile legată cu mortar din var şi nisip de bună calitate. Talpa fundaţiei coboară la - 1,74 m şi este aşezată în solul viu, un amestec de pietriş cu bolovăniş de râu, care sunt legate împreună de o argilă de culoare gri închis. Amenajarea fundaţiei actuale a fost realizată foarte probabil peste rămăşiţele unei structuri de lemn cu bârne masive, care a generat forma zimţată a părţii de jos a fundaţiei. Se observă de asemenea şi faptul că zidul de compartimentare din interiorul pivniţei 1 se adosează zidului dintre pivniţele 1 şi 2 (zidul de est al pivniţei 2). Zidul de compartimentare conţine un ancadrament de piatră cioplită (uşa 1) de inspiraţie gotică. Deşi părţile laterale au fost blindate cu beton, ancadramentul pare a fi în poziţia sa iniţială. Zidul dintre pivniţele 1 şi 2 este realizat din bolovani de râu de dimensiuni variabile şi piatră de carieră legate cu mortar de calitate medie, din nisip şi var cu bulgări incomplet dizolvaţi. Consistenţa mortarului este destul de scăzută, fapt care a dus la pierderea în timp a unor fragmente din zidăria originală. Astfel se poate observa în apropierea uşii 2 o zonă înlocuită ulterior cu zidărie de cărămidă (28 x 14 x 7 cm). Fundaţia este aşezată pe solul viu şi prezintă un decroş neregulat la –1,65/1,74 m, lat de cca. 0,80 m. Talpa fundaţiei nu a putut fi stabilită datorită faptului că apa freatică a apărut la – 1,78 m, cotă la care fundaţia continuă. Stratigrafia este foarte simplă, înregistrând imediat deasupra solului viu un nivel dominat de lemn putrezit aparţinând foarte probabil unei structuri dispărute (sau funcţionând ca o talpă?). Identificarea eventualelor repere ale acestor construcţii a fost împiedicată de dimensiunilor reduse ale sondajului L 1, aceasta rămânând în sarcina cercetărilor viitoare. Deasupra urmează un strat gros de pământ negru-brun cu fragmente de cărămidă şi rar pietre, peste care a fost aşezată o şapă de beton de aproximativ 0,10 m grosime.