După descoperirea întâmplătoare în 1942, în partea de NE a oraşului Alba Iulia, în punctul numit de localnici Lumea Nouă, a unei aşezări neolitice, mai multe campanii arheologice s-au derulat între 1944-1947, 1961-1963, 1976, 1995-1996, iar rezultatele preliminare sau finale sunt deja cunoscute. Cercetările au continuat sub forma săpăturilor arheologice de salvare în anii 2002 şi 2003. După delimitarea şi tras...area suprafeţei construibile de către proiectantul lucrării, conform documentaţiei depuse la DCCPCN Alba, a fost deschisă suprafaţa Sp I/2004, cu dimensiunile de 5,8x3,8 m; suprafaţa a fost împărţită în două carouri cu un martor de 0,8 m lăţime. După operaţia de decopertare a stratului arabil de aprox. 0,3 m, în care materialul arheologic recoltat este răvăşit şi sporadic, a fost surprins stratul de cultură aparţinând culturii Petreşti cu o grosime de aprox. 0,25-0,3 m grosime. A fost identificată o aglomerare de chirpic, o dărâmătură probabil şi puţin material ceramic, ce avea o formă oarecum regulată. Şpăcluirea şi prepararea acestor resturi ale unei posibile structuri de locuire, ne-au oferit posibilitatea de a observa că apare la aceeaşi adâncime, în poziţie primară, ceea ce a condus la identificarea unui nivel de călcare în context cu alte fragmente de chirpic şi ceramice împrăştiate, descoperite în suprafaţă. Sub acest nivel, de la adâncimea de -0,55-0,6 m, apare sterilul arheologic gălbui-lutos cunoscut din săpăturile anterioare. Materialul ceramic recoltat, puţin cantitativ, este tipic purtătorilor culturii Petreşti prin factura pastei, ardere şi formele de vase. Fragmentele ceramice descoperite se încadrează în categoriile intermediară şi grosieră. Nu a fost găsită ceramică ornamentată prin pictură, fapt ce îngreunează o datare mai precisă în cadrul cronologiei interne a culturii. Materialul litic descoperit se rezumă la câteva aşchii de silex. În cantitate foarte redusă este si materialul osteologic. Poziţionarea unităţii de cercetare în raport cu săpăturile şi descoperirile din anii anteriori a permis formarea unei imagini mai clare asupra ariei de extindere a sitului arheologic de la Lumea Nouă. Stratigrafia consemnată prezenţa sterilului arheologic aproape de suprafaţă şi materialele arheologice, majoritatea în stare fragmentară conduc la ideea că zona cercetată se află spre limita vestică a aşezării.